domnul Nimeni...

                        DOMNUL NIMENI

                                                - BOGOMIL RAYNOV -


             În general, rareori se întâmplă să spun mai mult decât strictul necesar. Viaţa m-a învăţat că dacă eşti pus pe trăncănit, e imposibil să nu-ţi scape nişte lucruri pe care ceilalţi le vor folosi împotriva ta. Vorbele duc la autodezvăluire, iar pe lumea asta cu cât se dezvălui mai puţin, cu atât eşti mai puţin vulnerabil.
                                                                     x
                                                               x         x
             După cunoscuta definiţie a lui John Bayley, ''criptografia este arta de a scrie într-un mod ştiut doar de cei care posedă cheia sistemului folosit.''
                                                                     x
                                                               x         x 
             În faţa mea se află  frumoasa cu plete negre de la ''Copacabana''. Stă în picioare cu mâinile în şold şi mă cercetează cu o uşoară curiozitate ca şi cum s-ar afla în vizită la grădina zoologică. Fizicul zvelt al necunoscutei este prezentat într-un ambalaj de lux: un taior de culoarea tutunului având pe margini nişte tivuri bej. Culoarea aceasta tutunie, stinsă, este parcă special comandată pentru faţa albă şi liniile negre, ondulate ale coafurii.
                                                                    x
                                                               x         x 
             Frumoasa poartă un taior albastru deschis, care-i înfăşoară strâns rotunjimile trupului, şi o bluză de poplin de culoarea ciocolatei, cu floricele albastre, cât despre formele impunătoare ale sânilor, nici să nu mai vorbim. Fondul acestui albastru pastel imprimă părului negru, privirii întunecate şi feţei sale albe un efect aproape fantastic. Pe femeia asta toate culorile o aranjează.
                                                                    x
                                                              x          x 
             În umbra chiparoşilor se contura pata albă a unei bănci dar Françoise trecu mai departe şi nu se opri decât la capătul aleii. Apoi îmi făcu semn să mă apropii mult de ea şi rosti aproape în şoaptă:

-Ce-ai spune dacă am lua-o ceva mai de la început ?  

             Şi am luat-o de la început.
             Femeia era mare meşter în pusul întrebărilor, lucru ce-l remarcasem încă de la prima noastră discuţie de operetă. Fiecare întrebare bătea într-un punct-cheie şi interogatoriul fu desfăşurat cu atâta iscusinţă şi concentrare, încât numai în cincisprezece minute Françoise reuşi să scoată de la mine ceea ce poliţiştii greci izbuteau doar cu preţul unor ore întregi de caznă.
                                                                     x
                                                               x          x
-E puţin probabil ca omul care nu-şi iubeşte propria ţară să iubească o alta, Emil.
                                                                     x
                                                               x         x    
             Apoi tăcu din nou şi adăugă pe neaşteptate:
-...Vom încerca fără acte. Domnul Nimeni, născut în Niciunde. Naţionalitatea: fără naţionalitate.
                                     (BOGOMIL RAYNOV, ''DOMNUL NIMENI'')             


... postarea este propusă pentru Citate favorite găzduite de Zinnaida unde veţi găsi cele mai multe date... 
... provocarea are sloganul ''Click&Comment Monday''! 
... distribuie pe reţele articolele care îţi plac mult !

... deci dacă este luni, provocarea este: ''DOMNUL NIMENI'', BOGOMIL RAYNOV

            http://www.imdb.com/name/nm0737904/