destinul...

... am descoperit încă o poezie postată de dl.Radu Mihăilescu ale cărui versuri îmi plac mult:

''destinul a venit la uşă, şi a bătut, într-un târziu,

 eram prea mic, cu o mătuşă, surzită prea de timpuriu,

 şi cine să-i deschidă oare?.. şi a plecat îngândurat,
 lăsându-mă ca pe o floare, într-un deşert, mult prea uscat

 crescut sub soarele fierbinte, de-atunci, mă ard între nevoi,
 degeaba am un cap şi minte, degeaba om, degeaba voi,
 degeaba înţeleg de toate, degeaba sfaturi le culeg,
 rămas în negura de noapte, degeaba caut şi le aleg

 e mult de-atunci, prea multe zile, prea multe veri am străbătut,
 prea multe întrebări în mine, le caut în timp, răspuns tăcut,
 răspunsuri care nici o dată, nu se termină cu un vers,
 răsar în crengi pe altă faţă, rodesc mai multe, cu mult stres

 destinul este şi nu este.. poate atunci, când eram mic,
 un altul a pătruns hoţeşte, îmbrăţoşat cu tot cu dric,
 şi de atunci mă plimbă-l lume, în carul lui, fără de flori,
 fumându-mi liniştea plăpândă şi rest de fum în goii nori

(Radu Mihăilescu, ''Destin'')