... printre lecturile mele am găsit un pasaj deosebit de interesant - nu pot să nu îl scriu aici - pentru cei ce nu l-au întâlnit în lecturile personale:
...''toate cunoştinţele noastre - din trecut, prezent şi viitor - sunt un nimic faţă de ceea ce nu vom şti niciodată. Ideea nu este pesimistă. Dimpotrivă, e înălţătoare. Într-adevăr, dacă incognoscibilul nu are limite, înseamnă că însăşi cunoaşterea poate spera să fie nelimitată. Omul nutreşte şi el această speranţă, întrucât omul este cunoaşterea însăşi care se cunoaşte pe sine. Raţiunea supremă a universului nu este ceva separat de fiinţa umană. Omul este o parte a ei. Poate chiar partea cea mai însemnată.
... Prin urmare, dacă noi devenim mai neştiutori, acelaşi lucru se întâmplă şi cu raţiunea supremă ... Cunoaşterea ca atare poate fi lipsită de inimă. Există ceva mai presus de lipsa de hotar a cunoşterii. Este lipsa de hotar a inimii ...''
(Evgheni Evtuşenko, ''Dulce ţinut al poamelor'')
Frumos pasaj!
RăspundețiȘtergerema bucur ca iti place! o seara placuta!
RăspundețiȘtergere