... pe aripile minunate ale viselor tinereţii ...

... parafrazând un titlu ales de Alexandru Odobescu, ''Fals tratat de vânătoare'' , încerc să creez (departe de talentul acestui mare scriitor) un fals tratat al amintirilor mele despre visele tinereţii, versurile şi muzica franceză ...
... fiind o singuratică, adolescenţa mea a fost influenţată de literatura citită ... şi versurile poeziilor au găsit un loc special în inima mea ... o mare visătoare ... 
... printre unele poezii care mi-au plăcut (şi nu am fost rasistă - am avut autori preferaţi din toate popoarele lumii!- pe toate rescrise în  caietele mele ...) au fost poeziile de limbă franceză ... dar traduse în limba mea ...
                  ''Nu poate inima să-ndure chinuri
                    Mereu, nici bucurii.
                    Vin zile când, fără să ştii,
                    Se schimbă cântecele în suspinuri.
                              Atunci - îndeosebi când plouă-afară -   
                              Pe geam ne' tot uităm
                              Şi întristaţi adânc, visăm
                              La florile pe care ploaia le doboară.
                                          Şi totuşi, cine ştie, mâine poate -
                                          Prin stropii-aceştia chiar,
                                          Frumoşii muguri vor sta iar 
                                          Deschişi sub inimile noastre-nfiorate.''
             (''Cântec mic'', Rene de Clercq - poet flamand, 1877-1932)

... în acea perioadă, chiar şi numele acestor poeţi erau pentru mine subiect de ... visare ... iar sensul multor cuvinte nu prea îl înţelegeam ...

                 ''La pieptul tău mă-adun, din lumea toată,
                   Femeie ce de oameni m-ai legat, 
                   Înlănţuit şi liber totodată,
                   Şi-n adânc, pentru vecie, împăcat
                           Cu tine şi cu toamna brună-n casă,
                           Cu merii în livezi, clipind departe,
                           Cu focul bubuind în soba joasă,
                           Sunt fericit şi-ndurerat de moarte.''
              (''Toamna sufletului'', Maurice Roelants, n .1895)

... în acea perioadă, sunau aşa de frumos unele cuvinte ...

                 ''Trăit-am ceasuri lângă tine
                                   În fericire adâncă,
                   Şi nici o oră lângă tine
                                  Nu mă-ntristase încă.
                   Flori multe ales-am pentru tine,
                                  Culese în tăcere,
                   Ca o albină, lângă tine
                                  Băui din toate miere.
                   Şi nici un ceas trăit cu tine
                                  Din suflet n-o sa-mi iasă
                   Nu-i oră să n-o ştiu de tine
                                  Departe, dureroasă.
                   Ca-n ora-n care lângă tine,
                                  În suava amurgire
                   Te ascultam vorbind - vorbeam
                                  În inimi de iubire.
                   Şi n-a fost floare ce de tine
                                  Aleasă să nu fie,
                   Frumoasă, strălucind prin tine,
                                  Dar nu mi-ai dat-o mie.  
                   Şi cine oare pentru tine
                                  O făcu nemuritoare?
                   Ora ce-o depăn lângă tine
                                  Ce-o să însemne oare?
                   Şi pentru mine, pentru tine
                                  E floarea ta iubită,
                   Şi de-am primit-o de la tine
                                  S-o stinge vestejită,
                   Dar inima, ţi-o spun doar ţie,
                                  Păstrav-a suvenirul,
                   Simbolul florii, întreit:
                                  Tu, seara, trandafirul.''
            (''Această seară şi acest trandafir'', Guido Gezelle, 1830-1899)

       ... în anii de liceu, o influenţă destul de mare a avut asupra viselor mele, discurile cu melodii franceze, pe care le ascultam în micile audiţii, la şcoală sau acasă, la superba mea profesoară de limba franceză! Ascultam şi visam la ... cavaleri medievali şi domniţe frumoase ... pornind de la versurile care mi-au plăcut cel mai mult:

               ''O mon jardin d'eau fraîche et d'ombre
                 Ma danse d'être mon coeur sombre
                 Mon ciel des étoiles sans nombre
                 Ma barque au loin douce à ramer
                 Heureux celui qui devient sourd
                 Au chant s'il n'est de son amour
                 Aveugle au jour d'après son jour
                 Ses yeux sur toi seule fermés
                        Heureux celui qui meurt d'aimer
                        Heureux celui qui meurt d'aimer            
                 D'aimer si fort ses lèvres closes
                 Qu'il n'ait besoin de nulle chose
                 Hormis le souvenir des roses
                 A jamais de toi parfumées
                 Celui qui meurt même à douleur
                 A qui sans toi le monde est leurre
                 Et n'en retient que tes couleurs
                 Il lui suffit qu'il t'ait nommée
                        Heureux celui qui meurt d'aimer
                        Heureux celui qui meurt d'aimer
                 Mon enfant dit-il ma chère âme
                 Le temps de te connaître ô femme
                 L'éternité n'est qu'une pâme
                 Au feu dont je suis consumé
                 Il a dit ô femme et qu'il taise
                 Le nom qui ressemble à la braise
                 A la bouche rouge à la fraise
                 A jamais dans ses dents formée
                       Heureux celui qui meurt d'aimer
                       Heureux celui qui meurt d'aimer
                 Il a dit ô femme et s'achève
                 Ainsi la vie, ainsi le rêve
                Et soit sur la place de grève 
                Ou dans le lit accoutumé
                Jeunes amants vous dont c'est l'âge
                Entre la ronde et le voyage
                Fou s'épargnant qui se croit sage
                Criez à qui vous veut blâmer
                       Heureux celui qui meurt d'aimer
                       Heureux celui qui meurt d'aimer.''          
        (versuri:  Louis Aragon; muzica: Jean Ferrat )
       Am găsit şi melodia pe Youtube:

                   http://youtu.be/xXFpRZMdLc4

... crescând, m-au atras frumoasele şi, în acelaşi timp, pătimaşele versuri din melodiile unei voci inconfundabile: Edith Piaf ... am fost şi la o piesă de teatru, un cafe-recital cu actriţa Anca Ledunca , închinată celei ce a avut o atât de zbuciumată viaţă ...  melodia pe care am considerat-o mai  apropiată mie, pentru sufletul meu este ''La vie en rose'' ...  şi când o ascult, simt că încep să plutesc, ... că sunt şi eu îndrăgostită şi iubită de bărbatul viselor mele...  şi versurile mi-au plăcut foarte mult:

               Des yeux qui font baiser les miens,  

               Un rire qui se perd sur sa bouche,
               Voila le portrait sans retouche

               De l'homme auquel j'appartiens

                      Quand il me prend dans ses bras

                      Il me parle tout bas,
                     Je vois la vie en rose.
               Il me dit des mots d'amour,
               Des mots de tous les jours,
               Et  ca me fait quelque chose.
                     Il est entre dans mon coeur
                     Un  part de bonheur
                     Dont je connais la cause.
              C'est lui pour moi. Moi pour lui
              Dans la vie,
              Il me l'a dit, l'a jure pour la vie.
                    Et des que je l'apercois
                   Alors je sens en moi
                   Mon coeur qui bat.
              Des nuits d'amour a ne plus en finir
              Un grand bonheur qui prend sa place
              Des enuis des chagrins, des phases
              Heureux, heureux a en mourir.
                    Quand il me prend dans ses bras
                    Il me parle tout bas,
                    Je vois la vie en rose.
              Il me dit des mots d'amour,
              Des mots de tous les jours,
              Et ca me fait quelque chose.
                   Il est entre dans mon coeur
                   Une part de bonheur
                   Dont je connais la cause.
              C'est toi pour moi. Moi pour toi
              Dans la vie,
              Il me l'a dit, l'a jure pour la vie.
                   Et des que je l'apercois
                   Alors je sens en moi
                   Mon coeur quï bat.''
      Am găsit şi melodia pe Youtube:
               http://youtu.be/1zFc7nIJnvo

... o altă melodie,  plăcută mie dar pe care am înţeles-o  bine mult mai târziu, în viaţă, a fost ''Je ne regrette rien'':
            ''Non, rien de rien, non je ne regrette rien,
             Ni le bien qu’on m’a fait, ni le mal, tout ça m’est bien égal.
             Non, rien de rien, non je ne regrette rien.
             C’est payé, balayé, oublié, je me fous de passé 
             Avec mes souvenirs, j’ai allumé le feu,
             Mes chagrins, mes plaisirs, je n’ai plus besoin d’eux.
             Balayés les amours avec leurs trémolos,
             Balayés pour toujours, je repars à zéro.
             Non, rien de rien, non je ne regrette rien,
             Ni le bien qu’on m’a fait, ni le mal, tout ça m’est bien égal.
             Non, rien de rien, non je ne regrette rien.
             C’est payé, balayé, oublié, je me fous de passé.
             Car ma vie, car mes joies, aujourd’hui, ça commence avec toï!''
      Am găsit şi melodia pe Youtube:
                    http://youtu.be/Q3Kvu6Kgp88

... şi ar mai fi multe de povestit ... dar aceasta ... altă dată!