ulakut...

            ...În epoca consolidării voievodatului românesc al Ultransilvaniei (Vlahia Tran Siuana), izvoarele scrise menţionează, legat de rezistenţa românească în faţa marii invazii mongolo-tătare (1241-1242), luptele invadatorilor cu "popoarele de vlahi" (vlaghi) de la răsărit şi sud de Carpaţi, cele cu oştile românilor albi (=liberi) (=ulakut) din "ţara lui Asan", cu centrul în oraşul "românesc" Tîrnin (Tîrnovo) (Raşid od Din) şi chiar o vieţuire obţinută de regele as Blas(-Philippe Mousket)...
           Întemeiat în urma răscoalei antibizantine din anii 1185-1186 de către românii balcanici conduşi de voievozii (=celnicii) Petru Theodor - Toader şi Asan ("Cojoc Alb"), cu sprijinul bulgarilor şi cumanilor din nordul Peninsulei Balcanice, acest "imperiu" al românilor ("Vlahia care este ţara lui Asan") (vezi  G.de Rubruck, Ioan VI Cantacuzino, Malik Nasir Muhammed, Cronica Moreei, etc), cumanilor şi bulgarilor, a fost al doilea stat feudal care, în veacurile XII - XIII, a exprimat voinţa românească de libertate şi unire, constituind un puternic stimulent pentru românii de pe Strumiţa, din Vlahia Mare thesalică, răsculaţi (1195 - 1198) împotriva autorităţii bizantine sub conducerea pronoiarului Dobromir Hîrşu, sau pentru cei din bazinul superior al Mariţei care, în 1200 au reuşit să se elibereze sub conducerea fraţilor Ioancu şi Mitu, cu sprijinul Asăneştilor, întreg teritoriul dintre Munţii Rodopi, Marea Egee şi Muntele Pagga Ion.
            Învingători asupra oştilor bizantine, românii sud-dunăreni aveau să se dovedească în epoca următoare Cruciadei a IV-a, sub împăraţii lor, Ioniţă (Ioan sau Caloianul) Asan (1197-1207) şi Borilă Asan (1207-1217), adversari tenaci ai Imperiului Latin de Constantinopol, împăratul Henri de Hainaut (1206-1217) şi sfetnicii săi recunoscându-i drept "oamenii ... cei mai temuţi şi cei mai tari ai întregului Imperiu şi chiar ai pământului".
            Profunda impresie făcută asupra cruciaţilor confirma declaraţiile autorilor bizantini (FHDR, III, p 327, 449, IV, p391) despre "vlahii cei viteji, urmaşi ai tracodacilor şi romanilor, autohtoni ca şi în Carpaţi, în Balcanii Mici, în vestul Traciei, pe Mariţa, în ţinuturile Nis, Skutari - Ipek şi Moglena în care se aflau, în primele veacuri ale mileniului nostru "în mulţime fără număr şi de la care, ca de la nişte campioni ai libertăţii, toate populaţiile stabilite ulterior în Peninsulă, învăţaseră să aibă faţă de noi (de fiscul şi armata bizantină - n.n.) o ura fără moarte şi să o transmită spre veşnica amintire din generatie in generatie".
             Dispărut treptat, ca stat românesc, până la sfârşitul sec XIII, sub loviturile cumano-tătarilor şi ale Imperiului bizantin reunificat, regatul sau "imperiul"...