Natura

   ...Betonul înseamnă doar peisaj cenuşiu şi tristeţe...pe când Natura este bucurie!
      Natura îşi desăvârşeşte opera în bucurie şi această bucurie predomină pe măsură ce conştiinţa se dezvoltă în regnurile superioare. Germinările şi înfloririle sunt opere de bucurie. Pătrunderea rădăcinii, urcarea sevelor, creşterea frunzelor sunt simţite afectiv de sufletul copacului ca o dilatare a fericirii şi aceasta fericire  are o virtute de comunicare; ea se poate transmite omului dacă el poate găsi un punct de contact între fericirea vegetală şi propria lui inimă...                          
        ...grădinile de la oraş nu sunt atât de frumoase ca grădinile de la ţara...
        ...copiii din oraşe sunt astăzi cu mult mai nervoşi, mult mai instabili... 
       Frumuseţea Naturii în toată activitatea sa, norii, trăsnetul, fulgerele, toate vocile Naturii răspund... trezesc un ecou profund şi sunt o influenţa stabilizatoare.
        ...Căutaţi contactul cu glorioasele regnuri ale Naturii punându-vă în această căutare toată inteligenţa şi simpatia!
      ...Regnul vegetal nu are nici un resentiment pentru cei pe care-i hrăneşte; însă omul ia nepăsător ceea ce i se dăruieşte, fără să mulţumească! 
      ...nu degeaba se vorbeşte de spiritul locului...
      ...Pământul ascunde  în adâncuri foc şi apa dar este în special însufleţit de o mare forţa spirituală interioară şi invizibilă care creează şi recreează neîncetat. Această forţă este...gândire(...) Ea însufleţeşte piatra, stânca. Există o conştiinţă în tot ceea ce trăieşte. Mineralele au şi ele o viaţă care este gândirea divină creatoare, concentrată în ele. Nimic din ceea ce vine de la Dumnezeu nu poate pieri. Emoţia sa rămâne fixată în regnul mineral...pietricelele numai se prefac că dorm...  
      ...Frumuseţea vine de la Dumnezeu, ea acţionează la toate nivelele. Conştiinţa Frumuseţii te duce la unitatea interioară... Cu cât vei preţui mai mult Frumuseţea, cu atât vei fi mai legat de Univers ... trebuie să priveşti cu un imens respect cea mai mică pietricică şi s-o adori pentru că este un fragment din imensitate...ai intrezărit o fărâmă din slava lui Dumnezeu. Slava lui Dumnezeu este pretutindeni, până în cel mai mărunt bob de nisip.
      ...Natura...lucrează în bucurie...în spaţiile invizibile, luminate de lumina christică, totul este bucurie.  
      ...fiecare animal, fiecare pasăre, fiecare zburătoare... a fost numită după particularitatea pe care o posedă - şi care corespunde unei etape a dezvoltării Omului pe Pamânt. 
      Viaţa , fie că se manifestă într-un fir de iarba, un trandafir, un copac, un caâne, o pisică, o pasăre ... este o manifestare a ceea ce adorăm sub numele de Dumnezeu!


              -rânduri care mi-au plăcut mult din cele gândite şi scrise de Maurice Magre, Jean Prieur, Edgar Cayce...