la aniversare ...

... îmi place atât de mult poezia ... citită de mine dar, în special, recitată de actori talentaţi ... am multe discuri (în stilul vechi, pentru pick-up), am înregistrări video ...
... azi (cât a mai rămas din această zi - pentru că este târziu!) este ziua aniversară a unui mare actor: ION CARAMITRU: LA MULŢI ANI! 
... mi-a plăcut şi îmi place cum recită!
... am găsit un video cu ION CARAMITRU ce recită versuri scrise de marele MARIN SORESCU - câteva frumoase poezii şi care mie îmi aduc aminte de perioada tinereţii mele când versurile acestea aveau un alt sens, vorbeau despre o altă lume ... nici mai bună, nici mai rea - ci total diferită! cu multă asuprire dar care crea valori!
... în amintirea acelor timpuri, includ aici un video cu aceast recitare a marelui ION CARAMITRU:

...in amintirea Laurei ...

... nici nu mi-am dat seama cum a zburat timpul ...
... au trecut anii ... 2006-2013 ...
... 9 martie!
... un prenume frumos, Laura ...
... o voce deosebita, atat de puternica, atat de plina de viata, inconfundabila!!!
... mi-a placut atat de mult! chiar daca au trecut ani, o voce ca a ei nu a mai aparut! si nu cred ca va mai apare!
... o ascult cu atata drag! parca este tot printre noi!

  
... Dumnezeu s-o odihneasca in pace!

...despre sarbatoarea papusilor ...

... pentru toate fetitele japoneze, azi, este o sarbatoare placuta ...
... nu am avut ocazia de a cunoaste o fetita japoneza, ca sa vorbesc cu ea, sa imi vorbeasca si sa descopar cate stari sufletesti de copila avem in comun!
... am avut ocazia sa vorbesc despre jocurile copilariei cu cumnatul meu, franco-italian (adica cu origini italiene dar nascut in Franta) si, foarte simpatic, am descoperit ca jocurile din copilarie se intalnesc la fel, fie pe plaiurile tarii mele, fie departe la mii de km ... interesant, nu?
... poate ca as descoperi si cu micuta japoneza jocuri comune - daca as avea ocazia de a comunica!
... sigur, in comun, am avea  ... joaca cu papusi!!!
... acum, ca sa fiu sincera, chiar si micuta japoneza, este pentru mine, o papusa!!! atat de dragalasa este!
... am cautat pe internet fotografii de fetite japoneze - va redau una mai jos - tocmai ca sa vedeti de ce le consider ca sunt ca niste ... papusi, atat de mult imi plac!

... iar acum am sa va prezint si o fotografie cu o papusa japoneza (aleasa din multele papusi japoneze existente):

... asa-i ca nu stii care este adevarata papusa?!
... am vazut ca, pentru aceasta zi, exista un ritual ce include cred ca mai multe evenimente, dar mie mi-a ramas in minte raftul cu multe etaje, plin de papusi frumoase, fiecare avand o semnificatie stabilita clar!
... acum chiar nu stiu, chiar toate fetitele japoneze au posibilitatea (materiala din partea parintilor!) de a avea raftul plin cu toate papusile stabilite?! mi-ar placea sa stiu ca toate micutele japoneze se pot bucura asa cum trebuie, in lumea lor frumoasa a copilariei lor, de joaca cu papusi multe si frumoase! caci jucandu-se frumos acum cat sunt mici, vor avea si un viitor mai frumos construit in mintea lor!
... pentru ca mie mi-au placut mult papusile dar in copilarie, fiind saraca, nu am avut asa de multe si frumoase, am ramas o vesnica indragostita de papusi ... si acum raman uimita si m-as juca cu papusile pe care le descopar prin magazine sau pe internet, tv...
... daca ar fi sa pot realiza aceasta, mi-as creea o camera cu papusi din toate zonele geografice ale lumii, o camera unde sa impletesc traditiile si cultura fiecarei regiuni de pe glob - cu placerea copilului din mine - pentru a ma juca asa cum nu am reusit cand trebuia!

serbări şi sărbători ... în Japonia

... am lecturi variate ... caut de multe ori diverse tematici pentru a-mi completa "foamea" de cunoştinţe ... pentru că descopăr colţişoare, în memoria mea - goale sau cu puţine sau insuficient fundamentate noţiunile - ... am pornit de zilele sărbătorite în Japonia încercând să înţeleg şi înţeleg şi mai multe despre specificul "ţării de unde răsare soarele", şi am văzut că au multe sărbători, tradiţionale şi naţionale...
... ca sărbători naţionale au multe zile: ziua majoratului, ziua copilului, ziua respectului faţă de cei în vârstă, ziua fondării naţiunii, ziua Showa, ziua Constituţiei, ziua mării, ziua educaţiei fizice, ziua culturii, ziua recunostinţei muncii, ziua de naştere a Împăratului ...
... fiecare religie, budhistă sau shintoistă, cu sărbătoarea zeilor locali ... cu flori, lampioane ... şi ... templul în miniatură, purtat de tineri şi mai în vârstă, cu costumaţia adecvată ... şi mulţi privitori, însoţitori ai pelerinajului, turişti ...
... printre sărbătorile naţionale, o zi specială este cea pentru privirea/admirarea florilor de cireş ...
... am avut ocazia să vizionez un film special, privind modul de organizare şi desfăşurarea propriu-zisă a festivalului închinat focului ... (ceva incredibil pentru un european, zic eu!!!)...
... ştiu că mai sunt multe serbări mai mici dar la fel de importante pentru fiecare japonez: ziua fetiţei (cu multe păpuşi), ziua băiatului (cu multe zmee) ...
... o sărbătoare mai nouă, comercială (ca şi pe la noi, de altfel!), este Barentain Dee (Valentine's Day transformată în stilul japonez ... fetele dăruiesc cadouri, din ciocolată, băieţilor!) ...
... citesc pe diferite bloguri, recitesc (a nu ştiu câta oară!) o carte care mi-e mi-a plăcut cândva ("Ogio-san" de Ioan Timuş, ediţia a III-a, publicată în 1938), cu o viaţă trăită în Japonia acelor timpuri de către un român ...
... am găsit lucruri interesante ... care mă fac să gândesc mult la sensul cuvintelor ...şi să nu fiu superficială în afirmaţii ...
... aşa am descoperit pe un blog despre Japonia, o frază (interesantă, zic eu!): "... întregul scop al vieţii - să ne înfruntăm problemele, să învăţăm din ele, să ne adaptăm şi să le rezolvăm în timp ... modul în care devenim persoanele care suntem ..."
... şi automat mi se schimbă direcţia de început al paginii (postării actuale) ...
... încerc să scriu şi să înţeleg viaţa socială din Japonia, să scriu despre valorile preţuite în această ţară ... şi să înţeleg cum se leagă toate (istoria ţării, modul de formare a stilului de viaţă, viaţa actuală) ... şi să înţeleg de ce, în continuare, multe state se întreabă: " de ce ei pot ?..."   
... după dezastrul din 2011, lumea (printre care, şi eu - ca o minuscula "insectă"!)  a privit uimită la fenomenul japonez şi şi-a adus aminte despre cum acest popor s-a adaptat generaţii după generaţii la   o viaţă plină de surprize neplăcute - întâmplări peste puterile omeneşti de a fi anticipate; cum au fost calmi şi şi-au reînnodat viaţa cu cei care au rămas, remediind ce se poate remedia, reconstruind treptat ceea ce trebuie, neuitându-i pe cei dispăruţi - comemorări cu multă emoţie şi lacrimi ...
...istoria poporului japonez, ca a multor popoare de pe glob, nu a fost uşoară dar ... drumul (destinul) lor prin viaţa pământeană a fost şi este, încă, aparte !
... orice sector al vieţii japoneze are ceva deosebit ... multe au fost preluate de la vecini (civilizaţii învecinate) sau de mai departe ... dar asimilând ...şi ceea ce a rezultat a fost ceva superior şi aparte, dezvoltând o cultură distinctă!
... mă întorc iar la: emoţie, intelect, parte fizică, social şi spirit ... la tot ce contribuie la bunăstare şi echilibru, stil de viaţă: lucru, recreere, distracţie, comunicare, relaţionare, cunoaştere, consum, alimentaţie, ecologie ...
... trecutul şi prezentul se împletesc ... 
... că mai peste tot există şi abateri, "uscături", dar proporţia nu este îngrijorătoare (am înţeles eu!)...
... există un cod al etichetei care guvernează comportamentul social (pentru a reduce numărul relaţiilor sociale nesigure şi imprevizibile) punând accentul pe ierarhie şi pe "un mod" anume de a face lucrurile (respectul faţă de reguli - pentru celelalte persoane şi faţă de sine), chiar şi limba japoneza reflectând structura ierarhică, verticală, a societăţii japoneze ... 

legenda viorelelor ...

... doar a apărut, azi, câteva ore soarele şi s-a simţit mai puternic căldura lui, şi iată că îmi simt renăscute speranţele şi sunt veselă fără motiv! 
... am primit câteva simboluri specifice plaiurilor noastre - minunate mărţişoare - şi gestul primirii mărţişorului-dăruirea pupicului (drept mulţumire!) cred că a adus în suflet, mie şi celor ce mi-au dăruit, ceva deosebit de plăcut, după atâta vreme plină de ploi şi frig!
... este început de weekend şi de-abia aştept ziua de mâine - care sper să fie la fel de plăcută - ca să mă bucur de câteva clipe împreună cu căţeii mei, în grădina mare, admirând pomii şi ... ce mai o fi, după atât frig!  
... în aşteptarea zilei de mâine, transcriu mai jos o poezie frumoasă:
        "Primăvara-i o fecioară
         Cu albaştri ochi adânci;
         Ea se plimba tot prin lunci
         Şi prin codri se strecoară.
             Iară pletele-i bălaie
             Când le scutură în vânt,
             O lumină pe pământ
             Se revarsă ca o ploaie.
         Genele arar se pleacă
         Peste ochii ei senini
         În a lor ploaie de lumini
         Ca o umbra doar să treacă.
              Iar pe umeri albi ca crinul
              Poartă salbe lungi de flori,
              Prinse-n perle vii din zori
              Şi-n zefire ca seninul...   
         Ea trecând prin văi aruncă
         Împrejuru-i mii de flori,
         De pe cer goneşte nori
         Şi se-afundă-apoi în luncă.
              Şi la glasul ei se-avântă
              Păsări de prin alte ţări
              De departe peste mări,
              Şi cu dânsa-n crânguri cântă.
         E demult, din vremi trecute,
         Primăvară ... Întâi venise,
         Largul văilor cuprinse
         Prin pădurile tăcute.  
               Flori din lume adusese
               Să le-arunce peste vale
               Să gătească codru-n cale
               Şi izvoru-n umbre dese.
          Ea văzu atunci ca-n salbă
          N-are-o floare azurie
          Care crângul să reînvie
          Să zâmbească-n valea albă.   
               Şi porneşte-ncet în cale-i
               Printre ramuri loc să-şi facă
               Ochii-albaştri-n jos şi-pleacă,
               Mult cuprinsă e de jale.  
          Numai roua jos pe-o foaie
          Străluceşte-n umbra deasă.
          Ca o dungă luminoasă
          Ea cu ochii umbra taie. 
               Jos în roua cea curată
               Ochii-n lacrimi odihneşte
               Şi zâmbind ea se opreşte
               Deodată fermecată,
          Căci pe-o frunză, din lumină,
          Şi din umbră, şi din rouă
          Răsărise-o floare nouă
          Din privirea ei senină!
               De-un albastru-nchis şi mică,
               De-o culoare fără nume,
               Astfel a venit în lume
               Printre frunze-o "Viorica".
                      (ALICE CĂLUGARU, "Legenda viorelelor")
                           -https://ro.wikipedia.org/wiki/Alice_C%C4%83lug%C4%83ru -

... i se spunea "man in black" ...

... am o stare sufleteasca aparte in aceasta seara ...
... am vrut sa ascult muzica dar nu pe cea din timpurile actuale ...
... asa am ajuns sa imi amintesc cat de draga mi-a fost (si constat ca inca imi place foarte mult!) muzica country ...
... unul din cantaretii care mi-au placut mult dar despre care nu am stiut - ani multi !- decat ca era un barbat matur, imbracat in negru (culori inchise), de o eleganta speciala, care ma fermeca cu ritmul muzicii, chitara si vocea sa grava de bariton!!!
... era Johnny Cash, supranumit "Man in Black"!
... una din melodiile sale este:

 

... Mario şi o vizită de neuitat ...

... sâmbătă am mai vizionat ceva frumos la televiziunea mea favorita (de suflet), nhk world !
... nu cred că îmi va fi uşor "să trec în revistă" câteva din cele vizionate ...
... 1 ...
    Mario, un italian înalt (faţă de japonezi! ), frumos, încă prezentabil de tânăr, de ani mulţi în Tokyo, patron al unui restaurant şi bucătar renumit!!!
    nu cunosc prea multe despre Mario dar ... am vizitat împreună cu el - prin intermediul filmului prezentat - zone atât de variate din Japonia şi atât de uimitoare prin frumuseţea peisajului, clădirilor, oamenilor ...
    o frumoasă doamnă japoneză l-a însoţit şi i-a prezentat minunăţiile spaţiului greu accesibil unui străin ...
    şi aşa am reuşit să văd parcuri, temple ... dar şi ceva special (zic eu!) cum este o bucătărie din arealul unui templu budhist şi cum se găteşte, şi cum se poate tăia un peşte - fără a-l atinge cu mâna - ce urmează a fi dăruit ca ofrandă zeilor, cum stau frumos japonezii la templu, după slujbă şi mănâncă preparatele pregătite pentru acea sărbătoare de cei de la templu ...
    mai aparte a fost modul de pregătire a cinei oferite de către japonezul considerat o valoare în acest domeniu al bucătăriei KAISEKI, în special în Kyoto ... au fost prezentaţi toţi ''paşii'' gândirii meniului: ce alimente, ce arome, ce vase (vechi, păstrate de generaţii, de către familie) să fie utilizate la servirea preparatelor ... totul special pentru a-i creea italianului (foarte bun bucătar şi cunoscător al mâncărurilor japoneze !) senzaţia că este la el, în Italia ... deşi produsele erau din Japonia! 
    servirea preparatelor într-un spaţiu specific elitelor (care îmi amintea de "Shogunul"!), cu o eleganta masă neagră, unde erau aşezaţi italianul (prea înalt - stătea la măsuţa mică, cu picioarele întinse pe dedesubt şi aşa părea de înălţimea celor din jur!!!) şi doamna japoneză (ce-l însoţise peste tot)! 
    soţia gazdei prezentând primul meniu - gătit de ea, special pentru un astfel de oaspete ... 
    fetele japoneze care serveau repede şi cu graţie, alergau prin nenumărate camere japoneze din bucătărie până în camera specială de oaspeţi, tăviţe cu preparate care mai de care frumos aranjate, şi care făceau deliciul celor doi oaspeţi!!!
    bucătarul adjunct (şeful trupei de fete ce serveau) care aştepta în bucătărie şi cerea fetelor, la fiecare revenire, să afle cum au reacţionat oaspeţii admirând preparatele, apoi consumându-le ...
    italianul trăia fiecare scenă şi consuma fiecare preparat ca într-o magie/un ritual ... 
    apoi seara se termină - ca o mare onoare - într-un mod şi mai deosebit: italianul este îmbrăcat în kimono şi participa, însoţit de doamna japoneză, la ceremonia ceaiului ... pregătit în onoarea sa, de o personalitate în acest domeniu!!!
    la plecare, spaţiul străbătut prin curtea plină de lumini specifice lampioanelor, printr-un spaţiu tot plin de magie... 
... 2 ...
    Mario-italianul pregăteşte şi el o seară cât mai deosebită, la el la restaurant avându-l ca oaspete pe japonezul-gazdă însoţit de doamna japoneză, ghidul italianului de mai înainte!
    bineînţeles că, având asimilate tradiţiile bucătăriei japoneze, reuşeşte să prepare şi el o cină deosebită reuşind să obţină uimirea şi admiraţia japonezului privind arome şi culori, mod de preparare şi prezentare a preparatelor, cei doi (japonezul şi italianul) strângându-şi mâinile, la finalul serii, ca între doi egali!!! 
    acum, vorbele mele nu pot descrie corect ceea ce am vizionat, pentru că magia vine din a viziona imaginile filmului pentru a observa toate detaliile pregătirilor, coloritul vieţii japoneze (îmbrăcămintea, hrană, spaţiu de locuit, de lucru, de plimbare şi de rugăciune, etc) ...
... să simţi spiritul Japoniei !