''Toate nerostitele cuvinte
astăzi m-au nins.
Beţie de alb şi albastru,
aşternută pe umeri.
Întru fericire... îngropaţi-mă
în zăpadă.''
marți, 29 noiembrie 2016
iubind puritatea zăpezii ...
.... pentru cine iubeşte mult puritatea zăpezii, o minunată poezie postată de doamna Claudia ( Claudia Maria Mitră):
''Toate nerostitele cuvinte
astăzi m-au nins.
Beţie de alb şi albastru,
aşternută pe umeri.
Întru fericire... îngropaţi-mă
în zăpadă.''
''Toate nerostitele cuvinte
astăzi m-au nins.
Beţie de alb şi albastru,
aşternută pe umeri.
Întru fericire... îngropaţi-mă
în zăpadă.''
luni, 28 noiembrie 2016
oare aşa a fost să nu fie ?
Motto:
''La sfârşitul drumului mă aşteaptă sigur amintirea începutului....''
-Laura Schussmann
... continui cu o altă postare minunată de la prietena mea de spirit şi suflet, doamna Laura (Laura Schussmann ):
''La sfârşitul drumului mă aşteaptă sigur amintirea începutului....''
-Laura Schussmann
... continui cu o altă postare minunată de la prietena mea de spirit şi suflet, doamna Laura (Laura Schussmann ):
''Vin din trecut ca o poveste sau o lecție de viață. A trebuit să mă nasc undeva, cumva, cândva, ca să pot fi aici și acum. Așa ne împărțim noi viața...trecut…prezent …si viitor...
Trecutul vrem mereu să îl uităm de teamă să nu ne recunoaștem greșelile... prezentul ne este preocupat de construirea viitorului…și uite aşa nevinovat de inocenți irosim viața...uitând să o trăim...
Îmi doresc de o vreme încoace să nu mai fac greșeli...să mă iert pe mine pentru inocența sufletului meu și pentru naivitatea speranțelor mele…
Să mă învăț minte și să nu mai cred că omul este doar o ființă inteligență, cu bun simț, cu suflet bun și numai cu intenții bune…
Să nu mai refuz să văd și demonul din oameni și să nu mă mai încăpăţânez să cred doar în îngeri...
Să mă opresc să renunț la mine când nu mai știu mai departe…să nu mai las pe alții să îmi dicteze cum să îmi trăiesc viața pentru că ei nu au habar cum să o trăiască pe a lor…
Să îmi trăiesc visul și să fac din el realitatea care o merit...în care mă simt bine și fericită cu mine...
Să nu mai fluier a pagubă când văd că iar am dat cu bâta în baltă sau cu stângul în dreptul...
E chiar așa greu să mă învăț minte ?? E chiar așa imposibilă viața asta de nu îi mai văd posibilitățile ?''
Trecutul vrem mereu să îl uităm de teamă să nu ne recunoaștem greșelile... prezentul ne este preocupat de construirea viitorului…și uite aşa nevinovat de inocenți irosim viața...uitând să o trăim...
Îmi doresc de o vreme încoace să nu mai fac greșeli...să mă iert pe mine pentru inocența sufletului meu și pentru naivitatea speranțelor mele…
Să mă învăț minte și să nu mai cred că omul este doar o ființă inteligență, cu bun simț, cu suflet bun și numai cu intenții bune…
Să nu mai refuz să văd și demonul din oameni și să nu mă mai încăpăţânez să cred doar în îngeri...
Să mă opresc să renunț la mine când nu mai știu mai departe…să nu mai las pe alții să îmi dicteze cum să îmi trăiesc viața pentru că ei nu au habar cum să o trăiască pe a lor…
Să îmi trăiesc visul și să fac din el realitatea care o merit...în care mă simt bine și fericită cu mine...
Să nu mai fluier a pagubă când văd că iar am dat cu bâta în baltă sau cu stângul în dreptul...
E chiar așa greu să mă învăț minte ?? E chiar așa imposibilă viața asta de nu îi mai văd posibilitățile ?''
LAURA SCHUSSMANN, ''''2.Oare așa a fost să nu fie ?'')
duminică, 27 noiembrie 2016
gândul unei secunde...
Motto:
''Să nu mă minţi viaţă, căci cred în tine mai mult decât uneori ai merita...''
-Laura Schussmann
... acum câteva minunte, am citit o postare minunată la prietena mea de spirit şi suflet, doamna Laura (Laura Schussmann );
''Să nu mă minţi viaţă, căci cred în tine mai mult decât uneori ai merita...''
-Laura Schussmann
... acum câteva minunte, am citit o postare minunată la prietena mea de spirit şi suflet, doamna Laura (Laura Schussmann );
''Dacă nu ne ascundem de viață , nici viața nu se ascunde de noi…
Dacă trăim numai fragmente rupte din realitate, realitatea se fragmentează și ea, poate și mai rău, se deformează...
Am început să scriu aceste rânduri, gânduri scurte, ca un dialog cu mine însămi…vreau să mă regăsesc iar…pentru că simt...prea trăiesc în realitate...realitatea altora...paradox...şi simt că mă pierd de realitatea mea şi de vis...
Mă pierd de romantism, mă pierd de mine, și în lumea asta rece, insensibilă la suferință...îmi plânge spiritul ascuns după o frunză arămie la sfârșit ruginit de noiembrie…
Uneori nu mai știu cine sunt…alteori mă descopăr cum nu mă știu că aș fi...
Vreau…dar dorința se pierde când apare crudul Trebuie…
Uneori sunt cine nu vreau să fiu…mă sperii...și mă întorc iar la mine...
Oamenii mă văd așa cum mă vor ei să fiu…și sunt prea obosită de realitate ca să le spun că habar nu au cine sunt...
În fiecare zi îi văd cum încearcă să își construiască lumi noi și speră că le va fi mai bine…Vreau să le spun adevarul dar mi se pune un nod în gât și tac...zâmbesc și le aprob speranta…''
Dacă trăim numai fragmente rupte din realitate, realitatea se fragmentează și ea, poate și mai rău, se deformează...
Am început să scriu aceste rânduri, gânduri scurte, ca un dialog cu mine însămi…vreau să mă regăsesc iar…pentru că simt...prea trăiesc în realitate...realitatea altora...paradox...şi simt că mă pierd de realitatea mea şi de vis...
Mă pierd de romantism, mă pierd de mine, și în lumea asta rece, insensibilă la suferință...îmi plânge spiritul ascuns după o frunză arămie la sfârșit ruginit de noiembrie…
Uneori nu mai știu cine sunt…alteori mă descopăr cum nu mă știu că aș fi...
Vreau…dar dorința se pierde când apare crudul Trebuie…
Uneori sunt cine nu vreau să fiu…mă sperii...și mă întorc iar la mine...
Oamenii mă văd așa cum mă vor ei să fiu…și sunt prea obosită de realitate ca să le spun că habar nu au cine sunt...
În fiecare zi îi văd cum încearcă să își construiască lumi noi și speră că le va fi mai bine…Vreau să le spun adevarul dar mi se pune un nod în gât și tac...zâmbesc și le aprob speranta…''
(LAURA SCHUSSMANN, ''1.GÂNDUL UNEI SECUNDE'')
smochinii noştri...
... am scris în ''jurnal'' (http://prietena-japoneza.blogspot.com/2016/11/jurnalul-175.html ) că m-am ocupat - atât cât am putut eu să realizez singură - de smochinii noştri...
... anul trecut a venit de la Polul Nord valul de ger care ne-a ''îngheţat'' pe toţi, inclusiv sărăcuţii pomi, printre care şi cei 2 smochinii ai noştri...
... în toamna aceasta am citit pe internet despre modul cum pot proteja smochinii de gerul năpraznic:
... bineînţeles că teoria este teorie, practica mă ''omoară''...
... singură - de fapt era şi Puiu pe lângă mine dar nu a înţeles ce am cu smochinii, de ce pun pământ şi-i leg..., el ar fi făcut doar puţin pişu pe ei !
... am început cu smochinul mai mic... am zis că o să fie prima încercare şi va fi mai uşor !!!
... am luat, cu o lopată, pământ şi am aruncat de jur împrejurul smochinului, la baza lui, încercând să îi mai acopăr rădăcina... apoi, cu o bucată de cablu, am tot dat înconjurul smochinului, în încercarea de a-l lega la mijloc... greu dar am reuşit în final ! apoi am luat o bucată de folie izolatoare, i-am aşezat-o pe deasupra vârfurilor, apoi am tras un sac deasupra, pe care l-am legat la mijloc ca să ţină bine vârfurile smochinului !
... la al doilea smochin care este mare, bine dezvoltat, a fost infinit de mult mai greu... uşor a fost cu aruncarea pământului la baza smochinului! am trecut la încercarea de a-l lega la mijloc!!! păcat că nu am avut pe cineva care să filmeze câte ture am făcut cu cordonul de jur împrerjurul smochinului... am făcut haz de mine, singură ! cred că eram ca într-un film cu comicii fraţi Marx:
... am reuşit până la urmă să finalizez legarea la mijloc a smochinului, am ancorat-o de pământ (ca să nu o ia vântul...), i-am aşezat la vărf o folie izolatoare şi apoi un sac, pe care l-am legat la mijloc... dar totul pare un manechin ce are o rochie cam aiurea aşezată!!!
... între timp a sosit şi mami curioasă de ceea ce făceam ! a zis că speră să fie de folos smochinilor şi să rămână legaţi până în primăvară! Doamne ajută ! atât am reuşit eu, cu toată dorinţa de bine!
... anul trecut a venit de la Polul Nord valul de ger care ne-a ''îngheţat'' pe toţi, inclusiv sărăcuţii pomi, printre care şi cei 2 smochinii ai noştri...
... în toamna aceasta am citit pe internet despre modul cum pot proteja smochinii de gerul năpraznic:
... singură - de fapt era şi Puiu pe lângă mine dar nu a înţeles ce am cu smochinii, de ce pun pământ şi-i leg..., el ar fi făcut doar puţin pişu pe ei !
... am început cu smochinul mai mic... am zis că o să fie prima încercare şi va fi mai uşor !!!
... am luat, cu o lopată, pământ şi am aruncat de jur împrejurul smochinului, la baza lui, încercând să îi mai acopăr rădăcina... apoi, cu o bucată de cablu, am tot dat înconjurul smochinului, în încercarea de a-l lega la mijloc... greu dar am reuşit în final ! apoi am luat o bucată de folie izolatoare, i-am aşezat-o pe deasupra vârfurilor, apoi am tras un sac deasupra, pe care l-am legat la mijloc ca să ţină bine vârfurile smochinului !
... am reuşit până la urmă să finalizez legarea la mijloc a smochinului, am ancorat-o de pământ (ca să nu o ia vântul...), i-am aşezat la vărf o folie izolatoare şi apoi un sac, pe care l-am legat la mijloc... dar totul pare un manechin ce are o rochie cam aiurea aşezată!!!
... între timp a sosit şi mami curioasă de ceea ce făceam ! a zis că speră să fie de folos smochinilor şi să rămână legaţi până în primăvară! Doamne ajută ! atât am reuşit eu, cu toată dorinţa de bine!
vineri, 25 noiembrie 2016
jurnalul (175)
Astăzi ... vineri, 25 noiembrie, ora 19.27
A mai trecut ... o săptămână... tot mult zbucium:accidente, incendii, cutremure, inundaţii...
Este bine ... că oameni cu suflet se gândesc şi la cei ce nu văd... la TVR 2 rulează o ştire privitor la accesul unui copil - ce nu vede - la stelele ce înfrumuseţează bolta cerească... ''cerul în palmele tale''... diagrame şi căşti... totul la Observatorul din Galaţi !
Uneori învăţ ... pe neaşteptate urmărind o scurtă informaţie !
Recunosc ... că ne place confortul şi iarna este mai dificil ca să ne simţim prea confortabil... frigul ne reduce mişcarea prin toată casa... ne-am adunat, ca nişte vrăbii zgribulite, cu toţii în aripa de sud a casei...ca să merg prin aripa de nord a casei (în forma de L), trebuie să mă echipez de parcă aş merge pe afară...
În bucătărie ... sunt încă de pază lângă plita unde trosnesc lemnele cuprinse în imbrăţişarea fierbinte a focului...
Sunt ... îmbrăcată încă în ''hainele de ziuă''...
Recunosc ... că ne place confortul şi iarna este mai dificil ca să ne simţim prea confortabil... frigul ne reduce mişcarea prin toată casa... ne-am adunat, ca nişte vrăbii zgribulite, cu toţii în aripa de sud a casei...ca să merg prin aripa de nord a casei (în forma de L), trebuie să mă echipez de parcă aş merge pe afară...
În bucătărie ... sunt încă de pază lângă plita unde trosnesc lemnele cuprinse în imbrăţişarea fierbinte a focului...
Sunt ... îmbrăcată încă în ''hainele de ziuă''...
Am reuşit să citesc ... stând lângă foc... am triat câteva cărţi şi sunt acum bune de aprins focul... aşa am redescoperit curiozitatea de a răsfoi o carte... păcat că era o carte despre istoria ... cartofului !
Aştept, cu mult dor ... sosirea momentului când vom vorbi, la telefon, cu surioara mea !!!
Activităţile ... sunt multe dar mărunte! ieri am mai curăţat 2 smochini... azi le-am mai pus pământ la rădăcină şi i-am legat - după zbucium mare ca într-un film comic mut - şi le-am pus câte un sac în cap... aşa am văzut pe internet pentru a-i proteja cât de cât de ger... mai trebuia să le pun tulpini de roşii de jur împrejur pentru a-i proteja la rădăcină - dar nu mai am demult tulpinile de roşii...
Activităţile ... sunt multe dar mărunte! ieri am mai curăţat 2 smochini... azi le-am mai pus pământ la rădăcină şi i-am legat - după zbucium mare ca într-un film comic mut - şi le-am pus câte un sac în cap... aşa am văzut pe internet pentru a-i proteja cât de cât de ger... mai trebuia să le pun tulpini de roşii de jur împrejur pentru a-i proteja la rădăcină - dar nu mai am demult tulpinile de roşii...
Aştept ... ca să sosească momentul când voi începe pregătirile pentru a decora cât de cât interiorul casei pentru marea sărbătoare a iernii... pentru exterior nu mai am instalaţiile - mi s-au stricat, din loc în loc, firele roşii pe care le aveam de jur împrejurul centrului terasei casei şi le-am depozitat în casa lui Leuţu (nu m-am îndurat ca să le arunc dar nici nu mai sunt bune la ceva...)...
În casă ... este cald... mami a tot umblat cam dezbrăcată ieşind din casa încălzită şi a cam intrat frigul în corpul ei -- s-a culcat deja, cam înfrigurată...
Bodyguarzii ... cum apucă şi mănâncă seara, intră amândoi la culcare - posibil că îi oboseşte mult frigul!!!
Recunosc ... că ne place mult şi dovleacul.! pentru prima oară, mami ne-a curăţat un dovleac, l-a tăiat cubuleţe şi la fiert punând după gust zahăr şi scorţişoară... aşa mânca ea când era micuţă ! şi ne-a plăcut - am mâncat cu poftă totul azi, acum seara nu mai avem !!!
Aici : am o fotografie cu Puiu, relaxat, pe banca noastră de sub cais - în timp ce eu tăiam pe la smochini, ieri:
Aici : am o fotografie cu Puiu, relaxat, pe banca noastră de sub cais - în timp ce eu tăiam pe la smochini, ieri:
miercuri, 23 noiembrie 2016
un pod uimitor...
... pe la noi, rar, drumurile sunt ok !
... oare cum or fi reuşind alţii ?
... într-o ţară în care cutremurul este la ordinea zilei, iar tsunami sau taifunul este frecvent, drumurile sunt minunate, bine semnalizate, inscripţionate !
... şi, culmea, îşi permit şi curiozităţi - aşa am descoperit - pe internet - în prefectura Tottori, podul ce leagă oraşele Matsue şi Sakaiminato peste lacul Nakaumi: podul Eshima Ohashi !
https://fr.wikipedia.org/wiki/Lac_Nakaumi
... podul este dificil pentru panta de înclinare - ca şi cum s-ar urca (coborî) brusc pe un deal (pentru a permite navelor să circule pe dedesubtul podului ...) !
... am aflat că este al treilea mare pod din lume !
... am urmărit, cu uimire, filmul şi am fost uimită de modul cum este realizat podul, cum a fost gândit pentru a fi dotat cu toate cele necesare !!!
... ce frumos circulau maşinile !!! şi respectau instrucţiunile !!!
... cum o fi posibil la ei un asemenea pod, o asemenea circulaţie ?!
... oare cum or fi reuşind alţii ?
... într-o ţară în care cutremurul este la ordinea zilei, iar tsunami sau taifunul este frecvent, drumurile sunt minunate, bine semnalizate, inscripţionate !
... şi, culmea, îşi permit şi curiozităţi - aşa am descoperit - pe internet - în prefectura Tottori, podul ce leagă oraşele Matsue şi Sakaiminato peste lacul Nakaumi: podul Eshima Ohashi !
https://fr.wikipedia.org/wiki/Lac_Nakaumi
... podul este dificil pentru panta de înclinare - ca şi cum s-ar urca (coborî) brusc pe un deal (pentru a permite navelor să circule pe dedesubtul podului ...) !
... am aflat că este al treilea mare pod din lume !
... am urmărit, cu uimire, filmul şi am fost uimită de modul cum este realizat podul, cum a fost gândit pentru a fi dotat cu toate cele necesare !!!
... ce frumos circulau maşinile !!! şi respectau instrucţiunile !!!
... cum o fi posibil la ei un asemenea pod, o asemenea circulaţie ?!
luni, 21 noiembrie 2016
carul danjiri...
... vizionând filmul ''Aripi de mătase'' (''Kaneshon''), serial după serial, - propriu zis urmărind cu ochii mari, mari fiecare dintre secvenţe - am descoperit la un festival, denumirea de ''danjiri''...
... danjiri este denumirea carului împodobit cu diverse simboluri, cu oameni veseli... şi carul este tras tot de oameni, mai multe echipe...
... din film am înţeles că este o onoare pentru cei ce participă la festival, mai ales sus în danjiri - de obicei cei mai buni tineri din comunitate ! în film, cel ce era sus în vârful carului, era unul din băieţii cei mai buni din atelierul în care lucra ! la festival, sus pe car, el dansa şi flutura steguleţ... cred că trebuia să aibă un bun echilibru, ceva mult curaj !!!
... pe youtube am găsit un film ce prezintă Danjiri Festival Kishiwada (cu o tradiţie de desfăşurare din 1703):
... danjiri este denumirea carului împodobit cu diverse simboluri, cu oameni veseli... şi carul este tras tot de oameni, mai multe echipe...
... din film am înţeles că este o onoare pentru cei ce participă la festival, mai ales sus în danjiri - de obicei cei mai buni tineri din comunitate ! în film, cel ce era sus în vârful carului, era unul din băieţii cei mai buni din atelierul în care lucra ! la festival, sus pe car, el dansa şi flutura steguleţ... cred că trebuia să aibă un bun echilibru, ceva mult curaj !!!
... pe youtube am găsit un film ce prezintă Danjiri Festival Kishiwada (cu o tradiţie de desfăşurare din 1703):
Abonați-vă la:
Postări (Atom)