luni, 12 septembrie 2022

Înțelegerea ca traducere (2)



    

                 După Babel

                                  de George Steiner

         -Înțelegerea ca traducere-

    

     Orice model de comunicare este, în același timp, un model de translație, de transfer de semnificații pe verticală.

      Nu există două epoci istorice, două clase sociale, două localități care să folosească cuvintele și sintaxa pentru a transmite semnale identice de evaluare și de concluzie.

     Cum nu există nici două ființe umane identice. 

     Fiecare persoană recurge, deliberat sau datorită unor deprinderi nemijlocite, la două surse de aprovizionare lingvistică: limbajul curent, corespunzător nivelului său de instruire, și un tezaur de limbă personal. Acesta din urmă este o parte indisolubilă a subconștientului, a amintirilor sale - atât cât acestea pot fi exprimate în cuvinte, și a ansamblului unic, specific al identității sale somatice și psihologice.

     O parte a răspunsului, la cunoscuta și logica întrebare cu privire la posibilitatea existenței unui "limbaj personal", o constituie faptul că aspectele fiecărui act lingvistic sunt unice și individuale. Ele formează ceea ce lingvisticii numesc un "idiolect". Fiecare act de comunicare are un substrat personal.

     "Lexiconul personal" ce se află în fiecare din noi modifică definițiile, conotațiile, mutațiile semantice curente din limbajul public.

     Conceptul de limbaj normal sau standard este o ficțiune statistică (deși... el poate avea o existență reală în cazul aparatelor de transmisie).

      Limba unei comunități, oricât de uniformă ar fi configurația socială, este o totalitate inepuizabilă și multiplă de atomi lingvistici, de sensuri personale irezistibile.

       Elementul de izolare din limbă face posibilă o funcție lingvistică crucială, deși puțin înțeleasă. Importanța ei asociază un studiu al traducerii cu o teorie a limbii respective.

       Evident, vorbim pentru a comunica. 

       Dar și pentru a ascunde, a lăsa unele lucruri nerostite. Capacitatea ființelor umane de a dezinforma se adaptează oricărei lungimi de undă de la minciuna sfruntată la tăcere.

       Această capacitate se bazează pe dubla structură a limbajului: limbajul nostru exterior are "în spatele lui" un flux corespondent de cunoștințe distincte.

    ...Pe parcurs ce relațiile noastre, cu alți bărbați sau alte femei, devin mai familiare, "distingem" adesea în ritmul, viteza sau intonația ușor modificată a celor ce ei ne spun, adevărata mișcare a intenției distincte dar nerostite.

   ... Astfel, o persoană îndeplinește un act de traducere, în adevăratul sens al cuvântului, când primește un mesaj lingvistic de la oricare altă ființă umană.     

       Timpul, distanța, deosebirile dintre punctele de vedere sau presupusa legătură îi conferă acestui act o dificultate mai mare sau mai mică. Acolo unde dificultatea este destul de mare, procesul trece de la reflex la o tehnică conștientă.

       Intimitatea, pe de altă parte, manifestată fie în condiții de dragoste, fie de ură, poate fi definită ca o traducere sigură, aproape directă... În cazul intimității, fondul lingvistic personal și cel comun, extern corespund din ce în ce mai mult unul cu altul.

       Curând, latura personală pătrunde și preia formele uzuale ale comunității publice. Fleacurile și limbajul copilăresc al îndrăgostiților adulți reflectă această preluare. La persoanele în vârstă, impulsul spre traducere scade și informațiile de referință se întorc înăuntru. Cei bătrâni ascultă mai puțin sau se ascultă mai ales pe ei înșiși. Dicționarul lor este din ce în ce mai mult unul de amintiri personale.     

       Pe scurt: în interiorul unei limbi sau între mai multe limbi, comunicarea umană este egală cu traducerea. Un studiu al traducerii este un studiu al limbii.

       Faptul că zeci de mii de limbi diferite, reciproc incomprehensibile, s-au vorbit și se vorbesc pe mica noastră planetă este o expresie grăitoare a enigmei profunde a individualizării umane, a dovezilor bio-genetice și bio-sociale care confirmă că nu există două ființe umane total identice. 

                                             (După Babel -  de George Steiner)

     (https://en.m.wikipedia.org/wiki/George_Steiner )


... postarea face parte din "jocul-provocare" pe care l-a preluat Suzana

https://suzanamiu.blogspot.com

         

4 comentarii:

  1. E tare interesant textul. Indraznesc sa afirm ca sunt unele idei amintite aici pe care le intuiesc (le "stiu", cumva - si nu doar eu), dar nu le-as putea exprima pentru a ma face inteleasa. 😊
    In ceea ce-i priveste pe traducatori, intotdeauna am crezut ca trebuie sa fie, cumva, chiar ei scriitori, nu doar sa stie foarte bine limba din care traduc, pentru a putea "prinde" cat mai fidel "spiritul cartilor" pe care le traduc.
    Multumesc pentru lectura!
    Pupici! ❤

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ai dreptate. Steiner găsește cuvintele potrivite, multe gândite și de noi !
      Mă bucur că îți place ceea ce am ales în continuare !
      O seara plăcută ìți doresc !
      Pupici ❤

      Ștergere
  2. Nu am citit pana acum o astfel de 'teoretizare', iar ideea:
    "Capacitatea ființelor umane de a dezinforma se adaptează oricărei lungimi de undă de la minciuna sfruntată la tăcere", este uluitor exprimata.
    Iar 'limbajul personal' este iarasi unic redat. Foarte interesant si mustind de idei. Parca fiecare cuvant daca il pierzi se pierde o idee.
    Ai avut o idee foarte buna cu acest text. Multumesc, draga Prietena.
    Noapte buna si zile linistite.❤️😘
    ps. Am introdus eu postarea in tabel.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ok- mulțumesc frumos pentru înscrierea în tabel (când am căutat eu, nu era...)!
      Cartea este captivantă nu numai pentru că Steiner își exprimă părerile, ci pentru că exemplifică cu referiri la lucrările scriitorilor și poeților celebri (nu am preluat și referirile incluse, personajele analizate...)...Am vrut să transmit doar câte o idee de bază !
      Sunt mulțumită că ți-a plăcut ce am ales !
      O seară plăcută ! Pupici ❤

      Ștergere