cuvintele...

Gabriel Simion
                              CUVINTELE


   Eu locuiesc în dumnezeire aşa cum aerul locuiește în sălașul său. Arată-mi, te rog, locuința aerului, în care îşi are el sălaş... Eu sunt un semn că Dumnezeu există dar nu mărturisirea că este. Cuvântul ar putea fi semnul că sunt dar nu mărturia că exist; eu exist departe de cuvânt prin aceea că el este. Eu pot trece, cuvântul însă rămâne; eun sunt, adică, veşnic, cuvântul, nu. Sufletul există, trupul doar este. De-ar avea noblețea etemniță ții cu care se pretind asemenea, cuvintele n-ar isca suferință, după cum trupul n-ar îndurera sufletul. Nu se poate să-l dovedești pe Dumnezeu prin lucru şi ființă, cum nu se poate dovedi tăcerea prin cuvinte, ele fiind semne care, la rându-le tind să-şi descrie originea. Aşa cum lucrul şi ființa nu sunt decât un mod îndepărtat de-a explica dumnezeirea în care-s cuprinse, tot astfel cuvântul nu este decât îndepărtată întruchipare a tăcerii care, fără a-l naşte, îl determină şi conține. Alături celorlalți îngeri căzuți, cuvintele sporesc pedeapsa de a fi. Lucrul şi ființa sunt încercarea veşniciei de-a fi efemeră. Cădere din "a şti" în "a explica", povestea limbajului este povestea căderii Cuvântului din tăcerea de odinioară a toate şi deodată ştiute...  Aidoma lucrului şi ființei desprinse din dumnezeire, cuvintele rătăcesc izgoniți din tăcere a cărei regăsire speră să le mântuie de păcatul de a numi. Cuvintele scriu înşelând ce spun, iar ceea ce spun înşeală ceea ce gândesc. Nu cunosc umilință mai mare. Pe care trebuie s-o trăiesc. Poezia nu se scrie, se trăieşte - zice Nichita. Cuvintele sunt semnul suferinței, nu suferința. Un strigăt nu este rana care-l naşte, şi nici durerea. Ştiu că rana se preschimbă în durere, că durerea se preschimba în strigăt, că strigătul se poate preschimba în cuvinte. Dar la începutul a toate acestea sunt eu... Cu cât sporește în cuvinte, cu atât mai aproape de sfârşit este lumea. Fructul nu-i semnul puterii de a rodi, ci al epuizării ei. Cui folosește mărul ? Omul etern ar fi preocupat până la disperare de neputința de-a nu fi. Cuvântul nu poate defini tăcerea, dar nădăjduiește. A exista nu se poate spune. Este - nu se poate tăcea. Cui folosește cuvântul ?
             (Gabriel Simion, "Cuvintele")
... postarea este propusă pentru "Citate favorite" găzduite de doamna Zina ( http://zinnaida.blogspot.ro) unde veți găsi cele mai multe date...
... provocarea are sloganul "Click & Comment Monday" !
... distribuie pe rețele articolele care îți plac mult !
... deci dacă este luni, provocarea este: Gabriel Simion, "Cuvintele" ...