zâmbet de copil...

... în toată tristețea mea, am vorbit acum câteva zile că a venit şi a trecut 1 iunie fără bucuria, din alți ani, când şi tăticuțul şi mami îmi aduceau aminte că sunt încă copil, chiar dacă pentru toți ceilalți sunt o persoană matură...
... azi, şi eu şi mami, am fost iarăşi copii, zâmbetele ne-au luminat fețele !!
... m-a strigat, la poartă, poştărița pentru a-mi da un pachețel !
... de departe, o prietenă dragă ne-a făcut o uimitoare surpriză: pentru un zâmbet de copil (de 1 iunie):

ne-a trimis un pachețel împachetat într-o veselă hârtie:

... napolitana am împărțit- o cu mami, ca nişte copii murdărindu-ne de ciocolată...!
... apoi ne-am bucurat de celelalte minunății din pachețel - realizate de prietena mea dragă ( https://craftartista.blogspot.com ) cu un talent de neegalat -:

  

... cum aş putea vreodată să uit această mică surpriză ? sufletul tăticuțului meu cred că a zâmbit și el, mulțumit că şi-a văzut fetele (eu cu mami) iar copilăroase...

ps.
... minunate obiecte realizate manual de prietena mea, Mia,  descoperiți aici mai multe informații: http://craftartista.blogspot.com/2018/06/enjoy-moment.html