salvatorii...

                                                      

                                       

                          SALVATORII

                                              de HARLAN ELLISON

         La 18 metri deasupra suprafeţei mătăsoase a Atlanticului de nord, în dreptul balustradei din faţă a punţii principale a vasului ''Titanic'' se desfăcu, în întunericul nopţii, o fantă unduioasă. Prin ea se învolbură o scânteietoare ceaţă portocalie, cu mişcări circulare, iar cei trei membri ai Comandoului Timpului păşiră din ea direct pe puntea luxosului transatlantic.

         Încă înainte de a ieşi complet la iveală din falia temporală, sergentul Ratliff  începuse să se vaiete:

-De ce eu ? Iar eu ! Numai pe mine pică beleaua ! De ce dracu' nici unul din voi, deştepţilor, nu se oferă voluntar niciodată ? Măcar o singură dată ! De ce nu ai eu să mă bag în spanac ?

         Era 11.27 seara, pe 4 aprilie 1912. Fanta absorbi ceaţa portocalie, ieşirea din falia temporală pieri, şi patrula sosită din viitorul îndepărtat rămase în beznă.

         ''Titanicul'' înainta pe ape de un calm angelic. Şeful comandoului din acel mileniu, ''Ciomăgarul'' Alec de la Ree, scotoci în cartuşieră şi scoase un ciot scârbos de ţigară, pe care îl umezi şi-l îndesă în colţul stâng al gurii.

-Fiindcă, scumpul meu Ratliff, zise el făcându-l pe Ratliff să scrâşnească la auzul poreclei pe care o ura de moarte, ştii foarte bine că, din toată echipa, tu ai cel mai mare coeficient de distribuţie a probabilităţii.

         Cuvintele ''coeficient'', ''distribuţie'' şi ''probabilitate'' se stâlciseră în jurul mucului de ţigară. Şi-l aprinse cu un chibrit de bucătărie din lemn, de-a dreptul endemic pentru anul fenomenologic în care se desfăşura acest raid.

-Unde nu e norocu' ăla să încropim o patrulă fără tine, cioflingarule ! Sergent, încearcă să vâri în creieru-ăla de bibilică ce-ţi zic: suntem aici ca să facem un serviciu umanităţii ! Pe tine te-au ales ecuaţiile lui Bernoulli, amice, nu pe noi. Tu eşti cel ce-o să rămână la coadă, în vreme ce noi o să ne întoarcem prin falia temporală. În fond, pentru asta eşti plătit, nu ?

         Al treilea membru al Comandoului Timpului, caporalul Cicero, era de aceeaşi părere, iritat de faptul că Ratliff iar făcea o criză Sturm und Drang:

-Băi, fii atent, că ne cam calci pe nervi !

-Biiine ! zise Ratliff. Las'că fac eu o plângere la Chronobază.

-Până una-alta, hai să punem la punct chestiunea asta din Feno Flux, să mai salvăm o dată viitorul şi să ne întoarcem acasă, rosti Alec de la Ree. Pe urmă n-ai decât să schelălăi cât ai chef !

         Îşi privi unghia de la degetul mare, unde putea citi în cifre purpurii ora subiectivă a acestui an din Feno Flux. Tocmai traversau Marile Banchize.

-E unsprezece patruzeci, ora lor.

         Scrută întunericul de dincolo de provă.

-Uite-l !

         Un gigantic morman de gheaţă se ivi ameninţător la 15 metri deasupra mării netede.

-Mişcaţi-vă rapid ! şuieră de la Ree. Comandoul se grăbi să-şi îndeplinească misiunea. În mai puţin de două minute erau înapoi lângă balustrada provei.

-Aţi pregătit totul ? întrebă de la Ree. Ţigara i se stinsese; îi ieşise sufletul de atâta alergătură. Ratliff şi Cicero încuviinţară că totul era gata. De la Ree zâmbi:

-În 30 de secunde viitorul o să fie aranjat, omenirea o să fie în siguranţă încă o mie de ani, iar noi o să ne odihnim încă o bucată de vreme.

         Deschise fereastra care dădea spre falia temporală, îi dădu brânci lui Cicero în ceaţa portocalie ce pulsa şi făcu un pas spre intrare:

-Da' să ştii că tot nu-mi place chestia asta, răbufni Ratliff. Dacă rămân prins în Flux ?

         Aprinzându-şi ţigara, de la Ree îi aruncă o privire de dispreţ. Apoi îi suflă un nor de fum toxic în nas şi-i zise:

-Mă doare-n cot, Ratliff. Tu salvezi omenirea, că om trăi şi-om vedea la Cronobază !

         Cu un picior în ceaţă, se întoarse şi adăugă:

-Şi ai grijă să nu cari după tine vreo decadă, auzi ce-ţi spun ?

         Şi se făcu nevăzut.

         În acel moment, pe când înainta cu 22 de mile pe oră, marele transatlantic prinse să se încline spre pupa babord. Primul ofiţer urlă la timonier că un iceberg plutea în derivă spre prova vasului. Timonierul reacţionă prompt. Vasul lunecă încet spre ape sigure.

         Aşa că Ratliff asigură viitorul omenirii, declanşând cartuşele în timp ce sărea în ceaţa portocalie din falia temporală, şi scufundă ''Titanicul''.

         Şi medită idiot:''Desigur, există şi alt mod, mai simplu, de a câştiga o pâine. Dintr-o chestie ca asta poţi s-o păţeşti !''

              (HARLAN ELLISON, ''SALVATORII'')
           -https://en.wikipedia.org/wiki/Harlan_Ellison -

               -traducere de VLADIMIR RODINA-                 

          

            

... deci dacă este sâmbătă - am decis eu asta, cu drag ! -, prinde bine câte o porţie mică de literatură SF (din colecţia de reviste, cărţi şi almanahuri SF - ce o am prin bibliotecă, scrise de specialiştii domeniului în decursul timpului...) !

... sper că a fost o lectură plăcută ! 

sursa desenului - rândunica:

http://www.qbebe.ro/utile/desene_de_colorat/pasari