e duminică...

... şi a fost ziua de duminică ! 
... a nins toată ziua dar zăpada a fost aşa de delicată ! 
... puţin timp am avut-o aşternută prin grădini:

... şi s-a topit zăpada...

... am fost fochist toată ziulica pentru că a fost frigggggg...
... târziu, am reuşit să mă apropii de leptop, am început cu facebook-ul şi am citit mesaje şi noutăţi... 
... aşa am citit postarea prietenei mele de spirit şi suflet, doamna Laura (Laura Schussmann): · 

         ''E duminică... privesc pe fereastră orașul.. e liniște.. prea liniște parcă... și liniștea e spartă brusc de clopotele ce bat grele, o greutate sfântă de sărbătoare..
          Ce sărbătorim oare, în afară de faptul că este duminică ? .. mă întreb .. 
           Îmi aprind candela și cele două lumânări...una pentru vii .. altă pentru morți... și mă rog să fie bine, liniște, să fie iertate păcate, suflete să își găsească liniștea și să îmi fie luminată calea.. Să am puterea să fac diferența dintre bine și rău, să nu mă las doborâtă de îndoieli, gânduri negre și întrebări fără de răspuns...
           Îmi fac semnul crucii.. și cred.. cred în mine și în ziua de azi.. cred că va veni și mâine.. cred în puterea mea de a crede..
           Nu știu ce va veni și de aceea am câteodată așa o teamă să mă gândesc .. dar... știu.. că trebuie să îmi alung teama.. să pot să mă bucur de ce va veni..
           E un mister și un paradox viața asta, iar noi suntem parcă prea grăbiți să o luăm așa cum este, fără să o simțim până în adâncul nostru respirând mereu prospețimea clipelor ce vor fi...
           E duminică.. e încă iarnă..
           Încerc să nu îngheț... așa mi-a pătruns gerul iernii, ce parcă nu se mai termină, în fiecare celulă a ceea ce a mai rămas din mine... respir.. dar respirația îmi rămâne agățată de un firișor de praf, înghețat și el pe un fulg de nea ce a mai uitat să ningă.. Uneori simt că nu mai văd ieșirea din labirintul incertitudinilor.. așa mă simt.. închisă ... obosită.. uitată de mine.. Dar nu disper.. și mă lupt să nu îngheț.. pulsez ca o inimă dornică să mai trăiască, să mă iubească.. să simtă.. dar îmi este frig.. parcă prea frig..
           Și așa în lupta asta interioară și împotriva iernilor din mine și cele naturale, când mă mai încearcă iar optimismul cel de pe urmă, dar nu ultimul pe lista mea de priorități, mă gândesc așa... Se schimbă timpuri .. se schimbă oameni... se schimbă o iubire pe o altă... Simt eu așa și pe la mine prin atmosferă că este timpul de o schimbare.. și nu numai de una de ani.
           Vreau nu vreau ... nu am timp și nu am voie să îngheț, să las iarna să îmi paralizeze simțurile... să îmi troienească visele... să mă transforme defintiv într-o amintire de zăpadă..
           Și abia aștept, ca o inimă nerăbdătoare ce sunt, să mai pulsez un pic de primăvară, să mă schimb iar înapoi în ceea ce de fapt sunt.. să trăiesc .. la naiba... să trăiesc...
           Mă uit înapoi... mă uit înainte.. și din acest punct de aproape de minus.. încerc să îmi adun plusurile... și din trecut.. și din prezent.. îmi fac speranțele strașină.. și caut lumina.. rază de soare... acolo printre nori... printre lacrimi și incertitudini... care să dăruiască înapoi zâmbetul pe buze.. 

           O zi de duminică binecuvântată de frumosul din voi, de iubire și nu uitați că viața asta nu are voie să nu ne zâmbească a bucurie când avem nevoie să ne amintim de unde am pornit și unde ne vom duce pașii prin zi..