sâmbătă, 10 februarie 2018

noapte cu monştri...

         Randunici 4
                    NOAPTE CU MONŞTRI


                                                de TSUTSUI YASUTAKA
        Era două dimineaţa.
        Era frig în sala de aşteptare a gării de provincie.
        În jurul unui hibachi cu rama de lemn şi căptuşit cu tinichea, fără urmă de foc în el, se aflau patru bănci.
        Patru becuri de 40 W, fără abajur, atârnate de tavanul înalt, împrăştiau o lumină care făcea atmosfera şi mai sinistră.
        Pe bănci stăteau doi bărbaţi. Faţă în faţă, nu scoseseră totuşi nici un cuvânt. Privirile li se întâlneau din când în când, dar şi le fereau repede, stingheriţi.
        După un timp, bărbatul slab îşi aprinse o ţigară. Celălalt, mai corpolent, se aplecă spre el:
-Îmi daţi voie...
        Slabul îi întinse ţigara, ţinând-o între degete. Prin faţa gării se scurse un marfar.
        O pală de vânt răbufni dinspre peron.
        Cei doi îşi ridicară gulerele pardesielor.
-Până unde... ? întrebă grasul cu falsă indiferenţă. Urmă un răstimp de tăcere.
-Până la a treia, unde schimb trenul.
        Vocea slabului sună spart. Tăcu şi privi spre celălalt.
-De la poliţie, nu ?
-Îhâ... Grasul suflă pe gură un nor de fum, care-i ascunse faţa.
-Da' de ce... ?
-O să te lămureşti. Imediat.
-Aha...
        Grasul se învălui iar în fumul ţigării. Îşi dădea bine seama de neliniştea celuilalt.
-În misiune ?
-Mda. Inspectorul îşi aruncă ţigara cu un gest de renunţare. Urmărim un nebun, spărgător şi asasin !
-Şi o să vină aici ?
-Mda, o să vină.
        Din nou li se întâlniră privirile, de astă dată fără să şi le mai ferească.
-E un tip foarte periculos. Inteligent şi violent. Dar, dacă-l văd, îl recunosc imediat.
-Spuneţi că... ? întrebă slabul cu un licăr de interes în ochi. Are ceva particular ?
-Ba bine că nu ! şi în ochii inspectorului apăru o licărire de interes. Are trei mâini. Şi la fiecare are şase degete.
-Oho ! Atunci îl poţi recunoaşte uşor !
-Îhâ ! Cu şase degete la o mână întâlneşti la tot pasul dar cu o a treia mână pe piept, mult mai rar.
-Vasăzică aşa... Oricum, faţă de anchetele de altădată - nu ? - acum e mult mai simplu, doar diferenţele dintre indivizi au ajuns atât de mari...
-Aşa e. După experimentul bombei cu hidrogen de acum cincizeci de ani, datorită influenţei radiaţiilor asupra genelor din cromozomi, japonezii şi-au schimbat mai toţi înfăţişarea. Ceea ce s-a dovedit însă avantajos numai în cazul anchetelor criminale !
-Bine, dar... Slabul îşi întinse cele trei mâini către inspector. Şi eu am trei mâini, uite, cu câte şase degete...
-Ohoo ! Ca să vezi, ca să vezi... Totuşi, nebunul ăla mai are încă ceva aparte. Pe scurt, n-are decât un singur ochi, spuse inspectorul, privind cu un aer sever ochiul din fruntea slabului.
-Vrei să spui că eu sunt nebunul ?
-Chiar aşa !
        Slabul îşi înfundă capul între umeri.
-Am citit prin ziare, se pare că martorii oculari susţin că nebunul avea trei mâini. Dar nu s-ar putea, întâmplător, să aibă patru şi să-şi ţină una ascunsă ?
-Adică ?
-Adică, uite !...
        Un nasture din faţă, de la pantalonii nebunului, se desfăcu brusc şi încă o mână apăru la lumină. Strângea în ea un pistol.
-Mai aveam, deci, o mână aici, sub buric ! Regret ! Ai fost imprudent.
-Asta era, aşadar. Eh..., mă dau bătut. Jos pălăria !
        Şi, brusc, pălăria de fetru moale a inspectorului zbură cât colo. În creştetul capului acesta mai avea o mână, iar în ea strângea un pistol.
-Ah ! făcu uimit nebunul. 
        Fără să-i dea timp să tragă, inspectorul îi trânti arma la pământ. Lovind cu al treilea picior pistolul căzut, îl trimise departe şi apoi scoase din buzunar un şir de cătuşe ca un lanţ, zornăitoare, în care prinse cele patru mâini ale nebunului şi le legă de una din mâinile sale. Cu un aer satisfăcut, deschise larg cele trei guri din obraji şi din mijlocul frunţii şi izbucni într-un hohot puternic de râs.
        În pustietatea gării de provincie, hohotul se prelungi până când următorul tren de marfă îşi sfârşi trecerea.
                  (TSUTSUI YASUTAKA,''NOAPTE CU MONŞTRI'')    
                                           -traducere de FLAVIUS FLOREA- 
                                ( https://en.wikipedia.org/wiki/Yasutaka_Tsutsui  )
Randunici 4






          

            

... deci dacă este sâmbătă - am decis eu asta, cu drag ! -, prinde bine câte o porţie mică de literatură SF (din colecţia de reviste, cărţi şi almanahuri SF - ce o am prin bibliotecă, scrise de specialiştii domeniului în decursul timpului...) !
... sper că a fost o lectură plăcută ! 

sursa desenului - rândunica:

6 comentarii:

  1. Auzi ... parca ziceai ca ne uitam la filme siropoase! 😅

    Weekend placut, draga Marinel!
    Pupici!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. mulţumesc frumos pentru vizită !
      am răs cu poftă, să ştii ! este loc şi pentru filmul siropos, dar şi pentru o povestire SF - pe care eu am considerat-o ca pe o ''joacă'' între copii:cine are jucării mai multe... şi sincer m-a amuzat !
      mulţumesc rumos pentru urare !
      îţi doresc un weekend cât mai plăcut !
      pupic !

      Ștergere
  2. I love this great story, Mariana. Kisses, my friend.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Thank you for visiting !
      I'm glad you like SF stories.
      I wish you good health.
      Kiss

      Ștergere
  3. Parca ii si vedeam cu multele lor maini...!
    Un text extrem de vioi, as spune!
    Multumesc, draga prietena!
    O saptamana usoara sa ai!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. mulţumesc frumos pentru vizită !
      da, ai dreptate ! este ca o joacă a unor păpuşi !!!
      mă bucur că te-a amuzat povestirea !
      mulţumesc frumos pentru urare !
      îţi doresc o săptămţnă minunată !
      pupic !

      Ștergere