iute ca gândul...

           IUTE CA GÂNDUL

                                             de CORNEL OMESCU

             O expresie, o metaforă, din basmele străvechi: iute ca gândul. Străveche dar i-a pus pe gânduri pe cercetătorii de la Institutul de Tehnologia Mijloacelor de Zbor, care numai pentru basme nu au timp. O descoperire mai veche şi una mai nouă, au determinat o nouă direcţie de cercetare în Institut, în direcţia gândului.
             Dar iată faptele. În secolul 20, un anatomist a stabilit o analogie între schema creierului uman şi a unui accelerator de particule Un amănunt ciudat: ''eşapamentul'' creierului, în cadrul schemei, cică ar fi situat în centrul fontanelor posterioare ale creierului, locul unde străbunii susţineau că se aflase al treilea ochi al omului, ochiul atrofiat, ochiul din ceafă, mort. Analogia, timp de două secole, a zăcut în memoria pasivă a computerelor. În secolul 21, fizicienii au identificat o particulă aflată la hotarul dintre materie şi energie care li s-a părut a fi înzestrată cu însuşiri antimateriale. Au botezat-o PSIHOTRON şi au abandonat-o deoarece nu o puteau reproduce în laborator. Particula era semnalată sporadic, în emisiunile creierului uman, în timpul somnului paradoxal (visul), în urma unor stimulenţi biopsihici din familia psihotropelor. Emisia era dezordonată şi, de fiecare dată, putea fi semnalată în alt punct al scoarţei cerebrale. Şi azi, în secolul 22, un computer aflat în revizie, printr-un accident, i-a servit programatorului său aceste două descoperiri. Omul, cu o zi înainte, recitise un basm în care întâlnise termenul neştiinţific de iute ca gândul.  Aceasta a fost scânteia...
             Oare nu am putea ordona fluxul de psihotroni spre ''eşapament'' ? s-au întrebat cercetătorii. Stimulăm, ordonăm, dirijăm fluxul, şi poate, omul va reuşi să se deplaseze în spaţiu cu viteza gândului, autonom...
             Rezultatele cercetătorilor au demonstrat că se poate. Cinci voluntari s-au supus tratamentelor cu stimulenţi şi antrenamentelor psihosomatice. Între timp, biochimiştii descoperiseră acidul paradoxal delta din familia medicamentelor psihotrope. Şi experimentul a reuşit !
             Imediat, sub controlul camerelor de luat vederi, a avut loc prima demonstraţie. Cei cinci voluntari şi-au luat pe rând startul din faţa Comisiei de Brevete şi a unui numeros public prezent în Place de la Concorde. Fireşte, voluntarii erau îmbrăcaţi în costume spaţiale de ultimul tip.
             Primul voluntar a înghiţit pastila, a respirat de trei ori şi a dispărut. O secundă mai târziu, el se afla în faţa camerelor de luat vederi care îl aşteptau la Copacabana. Cu ochii pe monitoare, cei din Comisie au scos o exclamaţie de surpriză.
             Al doilea voluntar a primit indicaţia să ajungă la Centrul Minier Moontown de pe Selena. A folosit acelaşi procedeu şi a dispărut din Place de la Concorde. O secundă mai târziu, publicul de la Moontown îi saluta sosirea. Cei din Comisie, cu ochii pe monitoare, au început să fluiere printre dinţi.
             Tot o singură secundă i-a fost necesară celui de al treilea ca să ajungă la Staţiunea Agricolă HIBRIS de pe planeta Marte.
             Ceilalţi doi voluntari, pentru verificarea preciziei experimentului, au repetat cursa spre Selena şi Marte., sosind la punct fix.
             Prin intermediul monitoarelor, voluntarii  au schimbat câteva replici cu publicul de acolo şi cu comisia de aici. Apoi au revenit în ordinea care li s-a indicat. Nici la debarcarea primului om pe Lună, planeta n-a fost mai emoţionată. Un succes copleşitor...
             Imediat, s-a pus problema stopării producţiei de nave destinate zborurilor extraterestre. Ulterior, entuziasmul s-a mai răcit. Producţia de vehicule spaţiale a continuat: se stabilise că nu e suficient ca omul să se poată plimba prin univers, iute ca gândul, autonom. Aici de unde pleacă, are de toate. Acolo unde ajunge, are nevoie de multe: aparate, utilaje, materiale, alimente, combustibil, cazare. Ori, toate acestea, nu le poate căra în raniţă. Tot navele rămân cărăuşii spaţiului.
             Totuşi, în prezent, zece miii de voluntari se antrenează în vederea deplasării în spaţiu cu viteza gândului.  Ei vor constitui patru corpuri de elită: prospectorii, depanatorii de nave, inspectorii şi agenţii de circulaţie...
                          
                    (CORNEL OMESCU, ''IUTE CA GÂNDUL'')  

( http://revistanautilus.ro/dictionar-sf/popescu-cristian-tudor-n-1956/ )

          

            

... deci dacă este sâmbătă - am decis eu asta, cu drag ! -, prinde bine câte o porţie mică de literatură SF (din colecţia de reviste, cărţi şi almanahuri SF - ce o am prin bibliotecă, scrise de specialiştii domeniului în decursul timpului...) !

... sper că a fost o lectură plăcută ! 

sursa desenului - rândunica:

http://www.qbebe.ro/utile/desene_de_colorat/pasari