măldăreşti...

                CULELE DE LA MĂLDĂREŞTI

                                              - ANA BLANDIANA -

             De câte ori, învinsă de agresiunile lumii exterioare - nenumărate şi atât de diverse, încât unele dintre ele pot părea mângâieri - nu  mai am puterea de a răspunde decât închinzându-mă în mine, îmi aduc aminte de culele de la Măldăreşti. Le-am văzut târziu, atunci când reprezentările mele despre Evul Mediu românesc erau cristalizate de mult şi, tocmai pentru că lipsise de la trasarea liniilor de forţă, semnificaţia lor s-a suprapus întregului, încununându-i cu infinitezimale nuanţe, sensul. 
            Inspirate, evident, din arhitectura populară a locului, dar aşezate pe mai multe nivele şi construite din piatra solidă, văruită în alb orbitor, cele două cule de la Măldăreşti - cea veche, a lui Greceanu, şi cea nouă, a lui Duca - sunt trecerea în materie încăpăţânată a rezistenţei noastre neorgolioase, care nu pretinde şi nu cedează nimic. Cu pridvor şi uşi din blăni de stejar, barate de drugi şi mai solizi, tot din lemn; cu odăi podite curat şi grinzi de sugestie creştină în bagdadie; cu fermecătoare sobe din olane - tuburi de ceramică văruită, răsfăţând cele mai diverse şi mai fanteziste forme -, cula este inventivul şi înduioşătorul loc geometric al unor case, fortăreţe, biserici, obligate să fuzioneze pentru a dăinui. Mai mult chiar decât turnul de apărare al culei vechi - în care se putea retrage, ridicând o scară de frânghie, întreaga familie - m-au impresionat orificiile din ziduri, pe unde se zăreau poarta şi vizitatorul nedorit, şi pe unde puteau fi scoase, la nevoie, flintele. Culele de la Măldăreşti spun mai mult decât toate cronicile despre evul nostru de mijloc (la urma urmei nu chiar atât de deosebit de cel european), despre puterea noastră de a ne închide în noi, pentru a păstra neatins ceea ce avem, ceea ce suntem. Caselor ţărăneşti aproape vegetale, împrejmuite numai de meri şi de pruni, răspândite fără apărarea pe dealuri şi părăsite la primul semn al primejdiei pentru fortăreaţa pădurii, culele înalte le opun modelul îndărătnic al nu-ului lor nemişcat şi neutru, nepretinzând nimic, dar necedând nimic, soluţie intelectuală şi ingenioasă a rezistenţei în timp. 
                           (ANA BLANDIANA, ''CULELE DE LA MĂLDĂREŞTI'')
                                     vol.''CORIDOARE DE OGLINZI''

... postarea este propusă de Zinnaida unde veţi găsi cele mai multe date...
... provocarea are sloganul ''Click&Comment Monday''! 
... distribuie pe reţele articolele care îţi plac mult !
... deci dacă este luni, provocarea este: ''CORIDOARE DE OGLINZI'', ANA BLANDIANA ! 

 (sursa foto: http://www.romanianvoice.com/poezii/poeti/blandiana.php )

 (sursa coperta cărţii: https://www.okazii.ro/ana-blandiana-coridoare-de-oglinzi-a44831566 )

ps:
https://ro.wikipedia.org/wiki/Cul%C4%83