îmi este dor...

... acum câteva momente am citit o frumoasă poezie la prietena mea de spirit şi suflet, doamna Laura (Laura Schussmann ):

''Îmi port pașii 
 pe un țărm de mare.
 Sulfetul meu păşeşte,
 pe același țărm, agale.
 Gândurile mele
 zboară pescăruşi
 între răsărit şi apus.
 Încerc să îmi potolesc
 furia neputinței
 de a schimba ce mă doare
 şi încerc să tac,
 dar am atâtea de spus.
           Ascult cum tăcerea
           în ecouri, șoptește
           și valul albastru
           de mal se loveşte.
           Aștept ca târziul,
           curând să devină
           și întunericul nopții
           să răsară iar,
           în a dimineții lumină. 

Îmi este dor
să îmi port pașii
pe un țărm de mare,
sufletul îmi suspină
după libertate.
Îmi zboară
gândurile pescăruși
între vis și realitate.
Încerc să îmi potolesc
furia neputinței.
Mă las cu ochii închiși
și cu toată ființa mea,
la început de speranță,
în brațele dorinței.''

                          (LAURA SCHUSSMANN, 

                          '' ÎMI ESTE DOR SĂ ÎMI PORT PAȘII... '')