după o sută de ani şi...

... continui cu poeziile celui ce a fost Rabindranath Tagore:                 
         http://www.thefamouspeople.com/profiles/rabindranath-tagore-42.php
         http://www.poetseers.org/nobel-prize-for-literature/tagore/
''Un lung tren ne pare viaţa.
  Ne trezim în el mergând,
  Fără să ne dăm noi seama,
  Unde ne-am suit şi când.
  Fericirile sunt halte,
  Unde stăm câte-un minut,
  Până bine ne dăm seama,
  Sună, pleacă, a trecut.
  Iar durerile sunt staţii !
  Lungi, de nu se mai sfârşesc
  Şi în ciuda noastră parcă,
  Tot mai multe se ivesc.
  Arzători de nerăbdare,
  Înainte tot privim,
  Să ajungem mai degrabă
  La vreo ţintă ce-o dorim.
  Ne trec zilele, trec anii,
  Clipe scumpe şi dureri,
  Noi trăim hrăniţi de visuri
  Şi-nsetaţi după plăceri !
  Mulţi copii voioşi se urcă.
  Câţi în drum n-am întâlnit,
  Iar câte-un bătrân coboară,
  Trist şi frânt, sau istovit.
  Vine-odată însă vremea,
  Să ne coborâm şi noi.
  Ce n-am da atunci o clipă,
  Să ne-ntoarcem înapoi ?
  Dar pe când, privind în urmă,
  Plângem timpul ce-a trecut,
  Sună goarna VEŞNICIEI:
  Am trăit şi n-am ştiut.''
        (''BALADA VIEŢII TRECĂTOARE'')
''Acelaşi fluviu de viaţă care aleargă prin arterele mele
  ziua şi noaptea
  curge prin lume şi dansează în pulsaţii ritmate.
              Este aceeaşi viaţă care-şi învolbură prin pulberea
              pământului bucuria în nenumărate fire de iarbă
              şi izbucneşte în pătimaşe valuri de frunze şi flori. 
  Este acceaşi viaţă care pune în mişcare fluxul şi refluxul
  în oceanul-leagăn al naşterii şi-al morţii.
              Îmi simt trupul slăvit de atingerea acestei vieţi universale.
              Şi mă mândresc, pentru că în clipa aceasta în sângele meu
              dansează marele puls al trecutelor evuri.''      
          (''ACELAŞI FLUVIU DE VIAŢĂ'')
http://www.versuri-si-creatii.ro/poezii/t/rabindranath-tagore-6zupcsp/

''singur mergeam pe drumul meu

  la locul nostru de-ntâlnire.

  dar cine-i acesta care mă urmăreşte

  pas cu pas în muţenia beznelor ?

  mă trag din drum alături 

  să mă feresc de umbra lui

  dar el nu-mi scapă urma paşilor, 

  stârneşte, mândru, pulberea în mers

  şi-ngână cu glas tare 

  orice cuvânt care-l rostesc.
  el este eul, eu însumi
  şi, Doamne, de ruşine nici că ştie.
  dar eu roşesc să vin la uşa ta
  cu umbra-i în tovărăşie.''
       (''SINGUR MERGEAM PE DRUMUL MEU'') 
http://www.cerculpoetilor.net/Rabindranath-Tagore.html

''acolo, unde cugetul nu se-nspăimântă

  şi unde fruntea se înalţă în tărie;

  acolo, unde liber eşti de a cunoaşte

  acolo, unde lumea n-a fost parcelată

  între înguşti pereţi domestici

  acolo, unde cuvintele au izvorât

  din adâncimea adevărului adevărat

  acolo, unde truda fără oboseală

  întinde braţe spre desăvârşire

  acolo, unde limpedele rău al raţiunii

  nu-şi pierde firul prin deşertul singuratic

  al obiceiurilor moarte

  acolo, unde spiritul călăuzit de tine

  se-avântă-n largul meu lărgindu-se

  prin faptă şi gândire

  în acest rai al Libertăţii, Tată,

  fă-mi patria să se trezească !

      (''ACOLO, UNDE CUGETUL'')   

http://www.cerculpoetilor.net/Rabindranath-Tagore.html

''cititorule, cine eşti tu oare

  care-mi citeşti poemele acestea

  şi după o sută de ani ?

  nu-i pot trimite nici o singură floare

  din belşugul acestei primăveri

  nici un singur licăr de aur

  din norii de-acolo, împurpuraţi de lumini...

  deschide-ţi larg uşile şi priveşte afară !

  din propria ta grădină în floare

  culege-ţi doar miresmate aduceri aminte

  de flori pieritoare

  cu o sută de ani mai'nainte,

  şi-n bucuria inimii tale să simţi

  bucuria vie care-ntr-o primăvară

  cu zori diafani

  a cântat şi vocea ei veselă

  şi-a rostogolit-o şi peste o sută de ani.''  

            (''CITITORULE, CINE EŞTI TU...)

http://www.cerculpoetilor.net/Rabindranath-Tagore.html