după izgonirea din rai...

       JURNALUL LUI ADAM ŞI AL EVEI

                               - MARK TWAIN-       


         ''Când privesc înapoi, Grădina îmi pare un vis. A fost frumoasă, neasemuit de frumoasă, încântător de frumoasă. Acum am pierdut-o şi n-o s-o mai văd niciodată.
           Am pierdut Grădina dar l-am găsit pe el şi sunt mulţumită. Mă iubeşte cât poate, iar eu îl iubesc cu toată forţa firii mele pline de pasiune, ceea ce, cred eu, este normal pentru sexul căruia îi aparţin. Dacă mă întreb de ce-l iubesc, descopăr că nu ştiu şi, de fapt, nici nu prea mă sinchisesc să aflu. Cred mai de grabă că genul ăsta de dragoste nu e un produs al raţionamentelor şi statisticilor, cum ar fi dragostea unora pentru reptile sau alte animale. Cred că trebuie să fie cam aşa: iubesc anumite păsări pentru cântul lor. Nu, nici gând. Cu cât cântă mai mult, cu atât mai puţin mă împac cu asta. Şi totuşi îl rog să cânte fiindcă vreau să învăţ să-mi placă tot ce-l interesează pe el. Sunt sigură c-o să învăţ pentru că, dacă la-nceput nu puteam să suport, acum pot. Când cântă el, se acreşte laptele. Dar nu-i nimic, o să mă obişnuiesc cu laptele acru. 
           Nu pentru agerimea minţii îl iubesc. Nu, nici gând. Nu-i el de vină pentru agerimea asta - atâta câtă este - fiindcă nu şi-a făcut-o singur. E aşa cum l-a lăsat Dumnezeu dar nici nu trebuie mai mult. Intenţia a fost bună, sunt sigură. Mintea o să i se deschidă cu timpul, chiar dacă nu dintr-o dată. Şi-apoi nu-i nici-o grabă: e destul de bun aşa cum e. 
           Nu pentru purtarea lui tandră şi atentă sau pentru delicateţe îl iubesc. Nu. Are lipsuri din punctul ăsta de vedere dar e destul de bun şi-aşa şi se face tot mai bun pe zi ce trece.
           Nu pentru hărnicia lui îl iubesc. Nu, nici gând. Ştiu că o are în el şi nu-nţeleg de ce-o ascunde de mine. Asta-i singura mea mâhnire. Altfel, e sincer şi deschis, acum. Sunt sigură că nu-mi ascunde nimic altceva. Doar asta. Mă doare să ştiu că are secrete faţă de mine şi uneori gândul ăsta nu mă lasă să dorm. Am să mi-l  izgonesc dn minte. N-o să-mi mai tulbure fericirea care altminteri mai are un pc şi dă pe dinafară.
           Nu pentru învăţătura lui îl iubesc. Nu, nici gând. A învăţat singur şi ştie o mulţime de lucruri. Partea proastă e că lucrurile cu pricina nu sunt cum le ştie el.
           Nu pentru cavalerism îl iubesc. Nu, nici gând. M-a pârăt dar nu-l învinuiesc. Cred că asta-i o particularitate a sexului său şi nu l-a făcut el. Sigur că eu nu l-aş fi pârât niciodată, mai curând aş fi murit. Dar şi asta-i o particularitate de sex, aşa că nu pot să mă laud, fiindcă nu eu l-am făcut.
           Atunci pentru ce-l iubesc ? Pur şi simplu, pentru că e bărbat. Aşa cred. 
           Are un fond bun şi pentru asta-l iubesc dar l-aş iubi şi fără. Dacă m-ar bate sau mi-ar arunca vorbe de ocară, l-aş iubi mai departe. Sunt sigură. E-o chestiune de sex. Aşa cred.
           E puternic şi chipeş, pentru asta.  Îl admir şi-s mândră de el dar l-aş iubi şi dacă n-ar avea nici una din calităţile astea ! Dacă ar fi urât, tot l-aş iubi. Şi dacă ar fi o stârpitură, l-aş iubi. Aş munci pentru el ca o sclavă, m-aş ruga pentru el şi aş veghea lângă patul lui, până când mi-aş da ultima suflare.
           Da, cred că-l iubesc pur şi simplu, pentru că-i al meu şi pentru că-i bărbat. Bănuiesc că n-am nici un alt motiv. Cred prin urmare că-i aşa cum am spus la-nceput: genul acesta de dragoste nu e un produs al raţionamentelor şi statisticilor. Ea vine nu se ştie de unde şi nu se poate explica. Nici nu-i nevoie.
           Aşa gândesc eu. Dar sunt numai o fetişcană, prima care a stat să studieze această problemă şi, s-ar putea, în ignoranţa şi lipsa mea de experienţă, să n-o fi înţeles bine.
                        Patru zeci de ani mai târziu
           Ruga mea, dorinţa mea fierbinte e să trecem împreună peste pragul acestei vieţi. E  o dorinţă ce n-o să piară niciodată de pe pământ. O să sălăşluiască în sufletul fiecărei soţii care iubeşte, până la sfârşitul timpurilor. Şi o să poarte numele meu. 
           Dar dacă trebuie ca unul din noi să plece mai întâi, ruga-mi este să fiu eu aceea. El e puternic, eu sunt slabă. Eu nu-i sunt atât de necesară pe cât îmi este el mie. Fără el, viaţa n-ar mai fi viaţă. Cum aş putea-o îndura ? Ruga asta e şi ea nemuritoare şi o să dăinuie cât o să dăinuie stirpea mea. Sunt prima soţie şi în ultima soţie o să mă repet.
                        La mormântul Evei     
           Adam: Unde era ea, acolo era Raiul.'' 

... ok ! încerc şi eu !... am reflectat mult dacă să particip sau nu la această provocare: dar e posibil ca uneori să nu am timp liber... sau poate că o să uit că este luni - scuze anticipate !!!
... postarea este propusă de Zinnaida unde veţi găsi cele mai multe date...
... provocarea are sloganul ''Click&Comment Monday''! 
... distribuie pe reţele articolele care îţi plac mult !
... deci dacă este luni, provocarea este:''JURNALUL LUI ADAM ŞI AL EVEI'', MARK TWAIN  !  
                                   (adică Samuel Langhorne Clemens )

         https://ro.wikipedia.org/wiki/Mark_Twain
... de la cea mai fragedă vârstă începând, am citit atât de mult din scrierile sale încât mi se pare atât de familiar acum!
... începând cu:''Aventurile lui Huckleberry Finn'',''Aventurile lui Tom Sawyer'', ''Prinţ şi cerşetor'', ''Jurnalul lui Adam şi al Evei'', ''Un yankeu la curtea regelui Arthur'', ''Bancnota de un milion de lire''...
http://www.buybooks.ro/mark-twain.cgi