floarea rătăcită într-un câmp de flori...

... prietena mea dragă, dna Mihaela Brumar a publicat (în Art of Spirit ) câteva rânduri foarte interesante ce mi-au plăcut şi am gândit că ar fi bine să fie citite în continuare:
''Un zâmbet vinovat deschide ruga de seară.
...şi iartă-ne nouă prostia greşelii şi a greşelii prostie, teama de noi înşine, patima minciunii şi a răutăţii, gândul ce ne umileşte şi chipul veşnic în umbră.
Îmi caut amintirile la trecerea prin viaţă şi o să-mi reiau drumul spre lumină înfruntând ruina destinului şi glasul secătuit de dorinţa răzbunării.
Am întâlnit chipul zidit în durere ce nu vrea să plângă, am întâlnit imaginea ce acuză, jalea care mângâie. Suferinţa îi ţine ochii ascunşi sub pleoape, dar umilinţa îi menţine fruntea netedă şi mândră oglindită în soare.
Durerea chipului nu îmi provoacă milă ci îmi arată mizeria soartei.
I-aş oferi veşminte de înger şi aş face-o călăuză în viaţă, dar sunt prea mic pentru o iubire atât de mare şi neînţeleasă.
Presat de timpul ce aleargă, nu ştiu ce vreau, nu ştiu ce iubesc şi nici ce e iertarea.
Frumosul mi-a rămas ca proiecţia unui vis, limitat în canoane şi deznădejde, pierdut printre iluzii, rătăcitor prin spaţiul neumblat.
În ochiul obosit de plâns se închide o lume de durere şi ne oferă tuturor scăparea în ziua de mâine.
Şi iar mă uit la chipul înecat în durere ce nu ştie ce-i ura.
Mă simt prea mic în faţa lui şi aş vrea să-i cer iertare, dar viaţa mă împinge înainte iar eu nu am tăria să mă pot opri.
Cine şi cât a greşit?
Aş vrea din nou să fiu ce-am fost, o floare rătăcită într-un câmp de flori.''

  (Text Energie Benefică)

  (Tablou " Linişte " - artist plastic Tiberiu Chelaru)