despre multe...

... toată ziua a trecut cu activităţi atât de variate că nu am avut timp să mă simt obosită fizic - mai ales că aproape toate s-au desfăşurat în aer liber (m-am obişnuit atât cu aerul curat respirat cât mai mult, în bătaia vântului, ascultând ciripitul păsărilor ...)! 
... doar creierul a tot măcinat (ca o moară cu ciocănele ...) la sute de gânduri încercând să pună cap la cap unele evenimente recente - aparent simple dar atât de complicate în interiorul desfăşurării lor - sau mai bine zis complicate prin esenţa persoanelor ce au participat ...
 ... ceva am reuşit să descopăr analizând partea spirituală care este total depărtată de lumea fizică (ce oferă, simplu, doar exteriorul fizic, palpabil), şi mai ales, analizându-mi - clipă cu clipă - stările mele sufleteşti (pe care le cunosc că nu ar apare dacă în spiritual nu ar exista ceva motive clare şi pe care nu le pot dezvălui aici - fiind mult mai delicate) ...
... am găsit la minunatul Eminescu câteva versuri care îmi merg direct la sufletul meu frământat:
         ''....................................
          Multe trec pe dinainte,
          În auz ne sună multe,
          Cine ţine toate minte
          Şi ar sta să le asculte?
          Tu aşează-te deoparte,
          Regăsindu-te pe tine,
          Când cu zgomote deşarte
          Vreme trece, vreme vine.
          ...................................''