dragoste de animale...

... aproape zi după zi, de ani de zile, sunt surprinsă de modul de viaţă al japonezilor ...
... dar ştirea de azi m-a surprins şi mai mult - deşi nu ar trebui, ştiind cum este sufletul unui japonez ... - şi m-a făcut să înţeleg cât de departe suntem noi, în general, faţă de acest gest:
    un japonez a avut grijă, timp de doi ani şi jumătate, de sutele de animale ce au rămas ale nimănui (în cadrul gospodăriilor abandonate...) după dezastrul de la Fukushima (provocat de tsunamiul devastator)...
... vă daţi seama: să stai singur (într-o zonă părăsită de oameni...) şi să ai grijă de găini, raţe, gâşte, capre, iepuri, câini ... adică să cauţi, disperat, în anumite perioade, de mâncare pentru aceste animale ... şi uneori chiar şi pentru tine!!!
... şi toate acestea, fără gând de recompensă ...
... frumos şi, în specificul japonez, este şi gestul celor ce îl sprijină, măcar acum, ca să poată asigura cantitatea mare de mâncare necesară animalelor - zona fiind în continuare nelocuită ...
... felicitări din toată inima, domnule Keigo Sakamoto !!!