... parfumul timpurilor de altadata...

...o prietenă - dragă mie - mi-a transmis câteva pagini cu date din trecuta viaţă ''bună'' de pe la 1925... având acel parfum de altădată ... m-a uimit fineţea şi acurateţea instrucţiunilor ce trebuiau respectate pentru a aranja o masă/ a primi pe cineva la ''ceaiul de după amiază", cu tot respectul clipei respective!!!
... ticuţu meu îşi aminteşte cu drag (când era tânăr, în perioada uceniciei ... am scris ceva despre amintirile ticuţului meu mai înainte) ... că prinţesele (la care lucra soţia patronului lui ticuţu, şi unde era primit din când în când, şi ticuţu în bucătăria lor - ca s-o ajute la pregătiri!) primeau după amiaza la ceai prietene, tot cu un ritual aparte ...   
... amintindu-mi de o întrebare celebră: "ou sont les neiges d'antant!" ... mă întreb (retoric!!!): cum au  putut dispare acele timpuri şi să trăim clipa actuală, atât de săracă în sensibilităţi, semnificaţii ?!
... şi în plus, unde sunt acele cuvinte cu atâta farmec: ''chisea", ''zaharniţă", ''conmeseni"...
... vă redau mai jos acele rânduri care mi-au plăcut în lectura acelor timpuri de pe la 1925:
 "Pentru a aranja cu gust o masă de ceaiu, se va întrebuinţa de preferinţă, o faţă de masă albă, brodată cu bordură sau o faţă de masă simplă, - întinzându-se peste faţa de masă, o tabletă brodată şi aşezată în colţuri. Fiecare tacâm se compuse din o farfurie de desert, iar tacâmul propriu-zis, se va aşeza la dreapta farfuriei, iar şerveţele, corespunzătoare feţei de masă, la stânga şi în dreptul farfuriei  un pahar, pentru apă. Din două în două tacâmuri, se va aşeza câte o sticlă cu apă şi câte o sticluţă cu rom. 

Dealungul mesei, începând dela capetele opuse, se va pune câte o zaharniţă şi câte o chisea cu spumă de frişcă precum şi câte un coşuleţ, acoperit cu un şervet brodat pe care aranjăm diferite prăjituri de ceai; se va mai aşeza la fiecare cap al mesei, câte o chisea cu unt proaspăt, în figuri, sau cu unt de sardele ori de raci; afară de acestea se va mai pune şi câte o farfurie de sticlă cu sandvişuri şi câte o farfurie cu friptură rece şi şuncă tăiată în felii subţiri. Afară de acestea, să nu uităm a pune la fiecare capăt de masă, câte o solniţă. Se mai poate adăoga cartofi copţi, oauă şi castane coapte, care vor fi puse în şervete făcute anume pentru acest scop şi aşezate pe farfurii încălzite.

Pentru înfrumuseţarea mesei, se pot aşeza la fiecare extremitate a mesei şi două coşuleţe ovale, cu flori nu prea înalte.

Îndată ce conmesenii au ocupat loc, li se va servi pe o tavă, ceştile cu ceaiul fierbinte; ceştile se vor aşeza pe mici şervete, la stânga fiecărui tacâm.

                            ( de la doamna COMŞA ...)