din lumea minunată a poeziilor ...

… de când mă ştiu, mi-au plăcut poeziile! am fost atrasă de cultura diverselor popoare, pentru a le cunoaşte cât mai din aproape … aşa am descoperit frumoase versuri … erau alte timpuri ... când aveam ocazia de a căuta şi culege ''nectarul'' acestor creaţii ...

… în vremurile de acum, pline de multe fapte cumplite, cred că mult mai indicat este să îţi bucuri sufletul cu versuri ... cu tot ce poate detensiona inima ...

… transcriu aceste poezii din lirica turcă:

         “Se spune că omul primeşte partea sa din trecut

          Intâmplările de cinci mii de ani ce au dat oare?

          Si se zice că istoria se repetă cu toată tăria;

          Dacă ar fi invăţat din trecutul său s-ar fi repetat oare?”

                       (MEHMET AKIF ERSOY,''Partea din trecut“)

“Cântecele oamenilor sunt mai frumoase decât ei

  şi mai dornice decât ei

  şi mai triste decât ei

  şi mai vârstnice decât ei.

  Am iubit mai mult cântecele oamenilor.

  Fără ei am putut să trăiesc,

  Dar fără cântece, nu, niciodată !”

                       (NAZIM HIRKMET)

… din lirica olandeză, transcriu această poezie: 

         ''Azi ploaia-i ca părul

           lung, mătăsos al femeii,

           desfăcut deasupra pământului,

           intunecat, răcoros, parfumat.

           Tu care-ai fost amăgită-n iubire

           şi-ţi rumegi necazul amar,

           ascultă murmurul ploii,

           ia aminte la vorbele ei mângâietoare -

                       Totul creşte,

                       totul inaintează,

                       totul se vestejeşte

                       dar viaţa durează.''

                       (ERIK LINDEGREN, ''Ploaie'')

… din lirica chineză, transcriu această poezie: 

                  ''Precum valuri bat,

                    pururi zbuciumat,

                    -al mării talaz,

                    fără de răgaz -

                   astfel dorul meu

                   unduie mereu -

                   vreau să te ating

                   şi să te inving.

                   Blânde amăgiri,

                   cum să le răsfiri?

                   Din luntre m-aplec -

                   pe val mă petrec

                   tot doruri şi gând

                   ce n-au crezământ.

                   Pe mări le zăresc

                   cum tălăzuiesc.”

                       (Anonim chinez, ''Talaz nesfârşit'')

  ''Să-ţi răspund: filozofia e grea,

    merg singur, am gânduri prea adânci;

    imi iubesc căsuţa dintre pini

    şi izvoarele şerpuind printre stânci.”

                       (WANG -OEI, sec VIII e.n)