responsabilităţile din familia japoneză...

     Din toate lecturile mele am aflat că societatea japoneză este paternalistă (adică soţul/tatăl are rolul de şef al familiei - ca un shogun!)...
     Care sunt rolurile/responsabilităţile fiecăruia în cadrul familiei? Centralizând toate informaţiile găsite în lecturi, rezultă acestea:
     Soţul/tatăl munceşte toată săptămâna, de dimineaţa până seara, în noapte- pentru că trebuie să câştige suficient pentru a-şi întreţine familia! De mic, un băiat este crescut în cultul pentru familie şi societate, pentru muncă - un bine pentru familia sa dar mai ales pentru ţară! -... Totul pentru a înţelege responsabilitatea sa ca viitor şef de familie... De mic până la maturitate, învaţă respectul faţă de strămoşi şi religie, faţă de părinţi, faţă de profesori, faţă de compania în care lucrează ... Soţul/tatăl are timp liber pe care să şi-l petreacă cu soţia/familia doar duminica sau în concediul de odihnă! Japonezul nu are cultul acumularărilor materiale, banii sunt utilizaţi pentru a călători cu familia prin Japonia (în special) sau prin lume sau organizând renumitele picnicuri adaptate sezonului şi sărbătorii zilei - japonezii având sărbători multe şi legate de evenimente istorice sau religioase, naţionale sau tradiţionale!
     Şi soţul participă la educarea copiilor!!! 
     Soţia/mama este casnică (chiar dacă are studii superioare) ... Este tot timpul bine îngrijită, liniştită, înţelegătoare - pentru aceasta este pregătită din copilărie conform tradiţiei japoneze! - îşi secondează soţul tot timpul, cu inteligenţă şi rafinament! Îşi dedică tot timpul familiei: are grijă de copil/copiii, gospodărie (curăţenie, cumpărături, gătit - tot timpul proaspăt -, etc) , bugetul familiei (se ocupă de gestionarea banilor familiei, adică) ... Pentru copil grija sa înseamnă: îngrijire, educare (diferenţiat pentru fetiţă şi băiat), însoţire la/de la şcoală/ şcoala suplimentară/ orele de sport la clubul sportiv ... Îl învaţă să nu aibă pudoare trupească (trupul oamenilor fiind la fel!)... Îşi educă copilul aproape de stilul spartan (de înţeles pentru că trăiesc într-un mediu nu prea 'drăgălaş': vulcani, taifunuri, cutremure, incendii): mai puţin cocoloşit... Îl învaţă de mic ce înseamnă respectul, munca, disciplina, răbdarea, punctualitatea, perseverenţa, amabilitatea, ţinerea promisiunii făcute ... Îl învaţă obiceiurile japoneze, cum să cunoască şi să respecte codul etichetei în comportamentul social şi ierahia socială ... Îl învaţă cum să-şi dezvolte stăpânirea de sine, în orice împrejurare (tandreţea, dragostea, iubirea, durerea sunt pentru intimitatea sa), sufletul fiind adevăratul loc al intimităţii oamenilor!... 
     Tot soţia este responsabilă şi cu menţinerea relaţiilor cu rudele, vecinii ... toate cunoştinţele familiei...      
     Ca în toate domeniile vieţii japoneze, rolul fiecărui membru al familiei este important, stresant din dorinţa de a perfecţiona totul!  Competiţia este foarte strânsă! 
     Dar în timpurile actuale, stresul enorm poate duce şi la blocaje în viaţa tinerilor!...
     Iar viaţa în oraşele mari fiind mai liberă ..., mai nou, există reprezentanti ai generaţiei tinere care schimbă rolurile: unele fete devin independente având serviciu, fără atracţie pentru căsătorie; unii băieţi caută soţii în Europa sau în ţările din jur (Filipine, etc,)! sunt familii care nu mai vor să aibă copii...!