Am găndit, cu minte copilăroasă, că la nivelul unei vieţi de prinţesă, toate trebuie să se întâmple altfel, că trebuie să aibă parte de o viaţă plină de facilităţi...cu posibilitatea de a face tot ce doreşte (o prinţesă are un comportament diafan, dulce, drăgălaş...) într-o lume cu alte reguli...
Am citit prea multe poveşti, recunosc!
Am fost atrasă mai mult de latura romantică a vieţii...Era evadarea mea dintr-un mediu nu prea confortabil, o societate cu multe lucruri încurcate, neclare...greu de descifrat pentru mintea unui copil! Ori lumea poveştilor era locul ideal pentru evadare!...
Am citit enorm de multe carţi fiind atrasă de misterul istoriei, de viaţa multor personaje existente în istoria universală, şi mai ales în istoria ţării mele...încercând să găsesc modele din care să mă inspir în propriul meu comportament social...Tot timpul am căutat standarde mult mai presus, tocmai din dorinţa de a-mi depăşi limitele personale, de a ridica ştacheta realizărilor vieţii mele...
Dar, acum când scriu, îmi dau seama că modelul cel mai important ales de mine, MIRCEA ELIADE..., m-a impins tot într-o lume de visare, o lume frumoasă...dar departe de viaţa concretă, cum este cea din ţara mea sau de neamul meu şi. mai ales din zona aleasă de părinţii mei pentru a habita! Modelul ales m-a ajutat să îmi modelez voinţa, forţa mentală, să îmi dau seama că pot folosi aceste forţe (=daruri) date de Bunul Dumnezeu dar nu m-a ajutat să mă adaptez la mentalitatea celor din jur! Am iubit şi iubesc oamenii, am dorit şi doresc buna vecinătate cu ei dar nu am învăţat (sau forţa mea interioară nu a acceptat să cedez atât de mult...) cum să am un trai reciproc avantajos!
Pe propria piele am reuşit să descopăr ce putere mare de influenţă asupra formării unui copil o au atât cei din familie cât şi de cei din jur, apoi la şcoală şi la muncă, pe parcursul evoluţiei ...
Pe propria piele am reuşit să descopăr ce putere mare de influenţă asupra formării unui copil o au atât cei din familie cât şi de cei din jur, apoi la şcoală şi la muncă, pe parcursul evoluţiei ...
Dar câţi oameni sunt conştienţi de acest fenomen?!
Lecturile mele variate m-au ajutat să cunosc oameni de pe meleaguri atât de variate, puţin cam aleatoriu deoarece studiul meu a funcţionat pe baza a ceea ce m-a atras pe moment! Citeam ceva într-o anumită perioadă, nu terminam, treceam la o altă noutate a altui domeniu, după un timp reveneam la lectura anterioară pentru că îmi dădeam seama că era necesar să finalizez pentru a înţelege corect esenţa fenomenului întâlnit!
Lecturile mele variate m-au ajutat să cunosc oameni de pe meleaguri atât de variate, puţin cam aleatoriu deoarece studiul meu a funcţionat pe baza a ceea ce m-a atras pe moment! Citeam ceva într-o anumită perioadă, nu terminam, treceam la o altă noutate a altui domeniu, după un timp reveneam la lectura anterioară pentru că îmi dădeam seama că era necesar să finalizez pentru a înţelege corect esenţa fenomenului întâlnit!
Târziu de tot am ajuns să cunosc câte ceva despre membrii familiei regale a României, despre care nu am citit suficient deoarece nu am avut parte de aceste cărţi, nu am avut acces la Internet (compensând astfel lipsa cărţilor) …
Aşa am descoperit viaţa uneia din cele mai frumoase prinţese din România anilor interbelici...
Auzisem despre numele Elisabeta, chiar şi despre Palatul Elisabeta! Dar nu ştiam prea multe despre ce se afla în spatele acestui nume!
Aşa am ajuns să cunosc o parte infimă din viaţa acestui personaj feminin ce a trăit într-adevar într-o altă lume, total diferită de lumea în care eu am trăit şi trăiesc! O lume atât de diferită ca percepte morale, dar şi ca bogăţie fizică şi spirituală! O lume în care România avea o monedă forte, oameni mari politici şi de cultură! Deci, o altă lume!
Parfumul acelei epoci îmi este tare plăcut dar atât de indepărtat...
Am aflat puţine informaţii despre această prinţesă considerată ca o adevărată enigmă-după mărturiile epocii-: 'una dintre cele mai ciudate prinţese din Regatul român'.
În viitoarea familie regală, în 1894, s-a născut ca al doilea copil, într-unul din apartamentele castelului Peleş, la Sinaia... o fetiţă...botezată la 2 luni de către regina I a României cu numele său...Elisabeta.
Dar oare de ce a fost atât de ciudată, de neînţeleasă de cei din apropierea sa? M-am întrebat şi am încercat, pas cu pas, să descopăr cum a trăit şi ce sau cine a avut o influenţă aşa de mare asupra sa?
1.O influenţă posibilă a avut de la naşa de botez: Regina I a României, Elisabeta!
Ce ştiu despre regina-poetă?
Cunoscută ca o mare iubitoare de cultură. O regină boemă ...Cu înclinaţii atât de puternice spre cultură, către frumoasa lume a visării, apropiată de oamenii deosebiţi ai vremii, cu creaţii de valoare, importante pentru bogatia culturală a ţării. Soţia regelui Carol I al României, rege cu o personalitate puternică, milităroasă, regina Elisabeta - numită şi 'mama răniţilor'- a scris şi diverse opere în limbile franceză, germană şi engleză sub pseudonimul Carmen Sylva (ceea ce se traduce din limba latină prin „Cântecul pădurii”): peste o mie de poezii, nouăzeci de nuvele strânse în patru volume antologice, treizeci de opere dramatice şi patru romane . Era o bună cunoscătoare şi interpretă de muzică - canto, pian, orgă; avea în acelaşi timp şi calităţi de pictor. Mark Twain a scris despre această regină: „Acea prinţesă şi poetă germană încântătoare, adorabilă, îşi aduce aminte că florile codrului şi câmpiile «i-au vorbit»”. ...şi ea a fost considerată de unii puţin excentrică ...
Ce ştiu despre regina-poetă?
Cunoscută ca o mare iubitoare de cultură. O regină boemă ...Cu înclinaţii atât de puternice spre cultură, către frumoasa lume a visării, apropiată de oamenii deosebiţi ai vremii, cu creaţii de valoare, importante pentru bogatia culturală a ţării. Soţia regelui Carol I al României, rege cu o personalitate puternică, milităroasă, regina Elisabeta - numită şi 'mama răniţilor'- a scris şi diverse opere în limbile franceză, germană şi engleză sub pseudonimul Carmen Sylva (ceea ce se traduce din limba latină prin „Cântecul pădurii”): peste o mie de poezii, nouăzeci de nuvele strânse în patru volume antologice, treizeci de opere dramatice şi patru romane . Era o bună cunoscătoare şi interpretă de muzică - canto, pian, orgă; avea în acelaşi timp şi calităţi de pictor. Mark Twain a scris despre această regină: „Acea prinţesă şi poetă germană încântătoare, adorabilă, îşi aduce aminte că florile codrului şi câmpiile «i-au vorbit»”. ...şi ea a fost considerată de unii puţin excentrică ...
Regina Elisabeta a hotărât să îndrume primii ani ai copilăriei micuţei Elisabeta, Lisabeta...
Sub influenţa reginei, principesa a deprins înclinaţia către frumos şi pasiunea pentru arte, îndeosebi muzica...
Sigur că a preluat şi ceva din excentricitatea naşei, dragostea prea mare pentru natură şi... îndepărtarea de oameni ... pe care nu-i accepta aşa cum erau!
Sigur că a preluat şi ceva din excentricitatea naşei, dragostea prea mare pentru natură şi... îndepărtarea de oameni ... pe care nu-i accepta aşa cum erau!
2.Alta influenţă: Elisabeta, Lisabeta pentru cei apropiaţi, şi-a desăvârşit educaţia în sistem privat, fiind singura dintre copiii familiei care nu a urmat cursurile unei şcoli publice. A studiat doar particular, până la 25 de ani.A fost singurul copil al familiei care a fost crescut aparte, departe de rigiditatea mediului scolilor.
De la vârsta de 5 ani, Elisabeta începe să ia lecţii de pian şi de vioară cu George Enescu, care era unul dintre artiştii protejaţi de Maiestatea Sa, regina Elisabeta I.
În curând, va descoperi că are talent şi la desen. Peste ani, prinţesa va deveni o pictoriţă sensibilă, însă puţin cunoscută marelui public.
În cartea sa, 'Povestea vieţii mele', Regina Maria îşi aminteşte că: „micuţa avea o piele albă ca laptele şi nişte ochi mari, verzi, mereu uimiţi. Iubea peste măsură florile, încă de când a făcut primii paşi. Deşi era atât de tăcută, îmi povestea că sta de vorbă cu nuferii din heleşteu, cu uriaşele dalii, aliniate lângă peronul din faţa castelului, unde trăgeau şirurile de trăsuri. M-a tulburat şi mai mult când mi-a spus că visează colorat şi că s-a împrietenit cu îngerul ei păzitor. A fost cel mai misterios copil al meu”.
Şi cum să se poată adapta la rigorile etichetei propriei familii regale, iar mai târziu ale familie regale din Grecia, ca Regina a Greciei?!
În curând, va descoperi că are talent şi la desen. Peste ani, prinţesa va deveni o pictoriţă sensibilă, însă puţin cunoscută marelui public.
În scurt timp învaţă să-şi pună singură plăci la gramofon, ascultând zile în şir, în salonul cu oglinzi de Murano, de la etaj, valsuri şi nocturne de Chopin, sonate de Beethoven sau Domenico Scarlatti. Toată viaţa a fost o mare melomană şi o pasionată pianistă. Se spune că întreaga sa colecţie de discuri pentru gramofon, distrusă în anii refugiului familiei regale din timpul Primului Razboi Mondial, ar fi avut astăzi o valoare inestimabila.
Vorbea bine patru limbi străine şi învăţase arte frumoase, coregrafie, istorie, literatură universală şi muzică.
Deci, toată copilăria nu a ştiut de colectivitate, de colegi, de bunele şi relele vieţii în grup! ...Şi cred ca a avut în apropiere mai mult persoane mature, care au încercat tot timpul să-i protejeze delicateţea dobăndită locuind într-un asemenea mediu şi în libertatea naturii...
Deci, toată copilăria nu a ştiut de colectivitate, de colegi, de bunele şi relele vieţii în grup! ...Şi cred ca a avut în apropiere mai mult persoane mature, care au încercat tot timpul să-i protejeze delicateţea dobăndită locuind într-un asemenea mediu şi în libertatea naturii...
3.Altă influenţă: Elisabeta şi-a petrecut primii ani din viață în special la Sinaia, la Peleş şi apoi la Pelisor...O zonă de vis...
Principesa a avut parte de o copilărie de-a dreptul paradisiacă, aşa cum reiese din puţinele mărturii păstrate până în prezent.
În cartea sa, 'Povestea vieţii mele', Regina Maria îşi aminteşte că: „micuţa avea o piele albă ca laptele şi nişte ochi mari, verzi, mereu uimiţi. Iubea peste măsură florile, încă de când a făcut primii paşi. Deşi era atât de tăcută, îmi povestea că sta de vorbă cu nuferii din heleşteu, cu uriaşele dalii, aliniate lângă peronul din faţa castelului, unde trăgeau şirurile de trăsuri. M-a tulburat şi mai mult când mi-a spus că visează colorat şi că s-a împrietenit cu îngerul ei păzitor. A fost cel mai misterios copil al meu”.
...Iarna grea de la Sinaia şi peisajul munţilor din împrejurimi complet albi au fascinat-o încă de mică, amintirea acestor zăpezi tulburând-o până la sfârşitul zilelor...
CONCLUZIA:
Deci? Am reusit sa cunosc puţin din copilăria unei prinţese adevărate...care a trait asa cum am zis eu: în altă lume, departe de cea reală?! De aceea nu a fost adaptată lumii în care s-a trezit la maturitate ?
Ca prim rezultat al acestei singurătăţi, Principesa participa rar la distracţiile organizate de fraţii şi surorile sale (doar erau 6!), preferând de cele mai multe ori să rămână singură cu câinele său şi să citească. Deseori refuza chiar să ia masa cu familia, găsind întotdeauna diferite pretexe pentru a-şi motiva absența. Tristeţea şi autoizolarea Lisabetei erau în totală opoziţie cu exuberanţa şi voiciunea mamei sale.
Ca prim rezultat al acestei singurătăţi, Principesa participa rar la distracţiile organizate de fraţii şi surorile sale (doar erau 6!), preferând de cele mai multe ori să rămână singură cu câinele său şi să citească. Deseori refuza chiar să ia masa cu familia, găsind întotdeauna diferite pretexe pentru a-şi motiva absența. Tristeţea şi autoizolarea Lisabetei erau în totală opoziţie cu exuberanţa şi voiciunea mamei sale.
Cred că cei din apropierea ei i-au croit o soartă dificilă! Cum nu şi-au dat seama că au izolat-o?! ... Mediul a fost deosebit într-adevăr, de vis, dar ...şi-a construit o altă lume, total depărtată de cea reală ... cu atâta talent moştenit (muzica, desen, limbi străine, pictură), nu era normal ca la maturitate, tânăra prinţesă să fie ciudată?! Şi neînţeleasă de cei din jur pentru că ea şi-a căutat satisfacţia personală în obiceiuri total diferite de cele a celor din jurul său... atrasă de cercurile artiştilor vremii...
Şi cum să se poată adapta la rigorile etichetei propriei familii regale, iar mai târziu ale familie regale din Grecia, ca Regina a Greciei?!
Cândva, peste timp, aflată în exil pe Coasta de Azur, Elisabeta îşi amintea într-un jurnal despre copilăria sa:
'Ce mult te-am iubit, Peleş, raiul copilăriei mele pierdute! Cât de bine îţi cunosc luminile şi umbrele, sunetele şi miresmele, singurătatea fastuoasă! De cate ori respir aerul timpurilor prezente, mă întorc cu mintea în trecut la tine, adăpost al tuturor visurilor şi iluziilor risipite, întrebându-mă, întrebându-te, aidoma poetului: «Unde sunt uriaşele zăpezi de altădată?»...'
principesa României, regina Greciei:
p.s.:
Doar în poveşti cu castele, Ilene Cosânzene şi Feţi Frumoşi se poate spune:
...şi au trăit fericiţi până la adânci bătrîneţi...
Realitatea, însă, este crudă şi pentru Împărat şi pentru Proletar... Uneori sunt şi excepţii!
'Ce mult te-am iubit, Peleş, raiul copilăriei mele pierdute! Cât de bine îţi cunosc luminile şi umbrele, sunetele şi miresmele, singurătatea fastuoasă! De cate ori respir aerul timpurilor prezente, mă întorc cu mintea în trecut la tine, adăpost al tuturor visurilor şi iluziilor risipite, întrebându-mă, întrebându-te, aidoma poetului: «Unde sunt uriaşele zăpezi de altădată?»...'
principesa României, regina Greciei:
Elisabeta Alexandra Josephina Charlotte de Hohenzollern
p.s.:
Doar în poveşti cu castele, Ilene Cosânzene şi Feţi Frumoşi se poate spune:
...şi au trăit fericiţi până la adânci bătrîneţi...
Realitatea, însă, este crudă şi pentru Împărat şi pentru Proletar... Uneori sunt şi excepţii!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu