destinul ...

 ... mi s-a făcut dor de poeziile lui Alexandru Macedonski, un poet drag mie acum mulţi ani ....
 ... am recitit câteva poezii şi, cu gândul la zbuciumul acestor zile (pe la vârful celor puternici politic!) trec şi aici o poezie frumoasă scrisă de Alexandru Macedonski:
     -http://poetii-nostri.ro/alexandru-macedonski-autor-22/  -
           ''Se zice că Destinul stă-n mâna omenească...
            Aştearnă-şi fiecare de vrea să s-odihnească...
            Medaliile, însă, au vers, ca şi revers...
            Munceşti şi mori de foame... Stai trântor, faci palate...
            Numească-l muritorii, Noroc, Fatalitate,
            Cu tălpile-i gigantici apasă-n Univers!
            În cale ne stă vecinic privind la orişicare...
            Şi-n clipă de voieşte, te face mic sau mare...
            Puternic fii ca Cezar, că el te face mic;
            Fii mic, că te ridică să fii atotputernic;
            El singur este mare, iar omul e nemernic,
            Nemernic şi nimic!
            Precum se duce fulgul oriunde vântu-l duce,
            Oriunde hotărăşte, — acolo ne conduce!...
            Să râdem sau să plângem rămâne neschimbat,
            E surd şi nu ne-aude; e orb şi merge-orbeşte,
            Zburând pe dibuite, înaltă, fericeşte,
            Coboară nencetat!
            Aşteaptă-l cu răbdare sau tremură de frică,
            De vrea, el te scufundă, de vrea, el te ridică!
            Vârtej fatal, te bagă în cercu-i de oţel,
            Şi, facă-ţi fericirea, sau chiar să ţi-o sugrume,
            Pe faţă puie-ţi râsul, sau dorul s-o consume,
            Te ţine-nchis în el!
            Întemeiază tronuri şi pe-altele sfărâmă:
            Un fulg e omenirea în mâinile-i de-aramă!
            Cu regi şi cu popoare se joacă nemilos!
            Adeseori ridică la culmile de stimă
           Un suflet fără aripi, un corp mânjit de crimă,
           Şi-adeseori Virtutea rămâne tristă jos!
           În cartea sa fatală pe toti înscrişi ne are:
           Pe cerşetorul gârbov şi pe-mpăratul mare!
           Şi toţi deopotrivă în faţa lui rămân!
           Dar el, de sapă-adesea şi drepţilor mormântul,
           Încai au şi monarhii ce stăpânesc pământul,
           Într-însul un stăpân! ''
           (ALEXANDRU MACEDONSKI,''Destinul'')
... parcă a scris-o privind la vremurile noastre ...