fericiţi cei ce...

... în ultima perioadă, gândesc şi regândesc, analizez toate întâmplările încercând să înţeleg cât mai mult din partea nevăzută dar simţită ... căutând lecţia ce îmi este predată şi încercând din răsputeri să iau o notă bună ...
... astă-seară am citit o minunată postare a prietenei mele, doamna Mihaela Brumar (în Art of Spirit) şi m-am gândit că ar fi frumos să fie citită: 
 '' Ştergând din calea lor lumina, umbrele dau satisfacţie nimicului şi bucură viaţa netrăită.
    O muzică, în dezacord total cu tot ce freamătă, transformă sublimul în grotesc şi fură sufletului parfumul iubirii.
    Fără a avea vreun crez, gândul deschide porţi pe aleea timpului pierdut, unde nu pot vedea câte aud şi unde visul nu este o scufundare în viitor ci undeva într-un colţ mort dintre tine şi trecut.
    Speriate de perspectiva unei veşnice non-iubiri, lacrimile tremură în colţul ochilor dând privirii discrete sclipiri.
    Merg greu şi doar speranţa schimbării mai menţine sufletul în plutire.
    Sunt glasuri în mine care nu se aleg, gem a furtună cu ploaie de gheaţă.
    Speranţe ascunse umplu orizonturile cu flori albe, semnal că lumea doarme aşteptând zorii care să-i readucă lumina.
    Parcă se aud şi ecourile unor cântece adevărate ce ştiu să trezească în inimi iubire.
    Bătrâna casă părintească, aşteaptă cu toate ferestrele deschise, ziua de mâine şi timpul ce curge.
    Aceasta este o clipă nebună scăpată dintre umbre. O trimisesem să aducă linişte, prin uitare şi verdele crud al primăverii, ca semn al începutului ce iartă.
    Fericiţi cei ce pot înţelege durerea înainte ca ea să doară, fericiţi fie cei ce pot dărui iubire fără să li se ceară.
    Fericiţi fie cei ce pot pune flori în fereastră.''
 

  (Text Energie Benefică)
  (Tablou "Destin alb " - artist plastic Constantin Snel)

micuţa prinţesă japoneză ...

... e seară târzie ...
... dar cum nimic nu este întâmplător ... 
... am primit un neaşteptat dar de la prietena mea de spirit şi suflet, Laura, un dar neaşteptat dar foarte bine primit de sufleţelul meu ...
... minunate cuvinte ... 
... mi-a încărcat ''bateriile'' inimioarei, draga mea prietenă de spirit şi suflet .. tocmai când aveam mai mare nevoie de un sprijin, de o ''aripioară'' ...   
... '' Draga mea prietenă de spirit şi suflet .. azi mă uitam pe o pagină plină de frumuseţe şi m-am liniştit aşa deodată simţind o căldură sufletească pe care rar o simt de la oameni în aceste zile.. Şi m-am gândit să scriu o mică poezioară aşa în prag de seară...''
''Era o bijuterie
  prin a ei gingăşie
  Era o păpuşă
  de porţelan vie
  Îşi mişca umbreluţa
  Timidă, ea drăguţa...
        Să zâmbească 
        deloc nu vroia
        De privit
        nu mă privea
        Iar când vorbeam
        dulce şi în şoapte
        Elegant în obrăjori
        trandafiri înflorea..
  Flori de suflet
  în par i-aş fi prins
  Dar de frică
  să nu se spargă
  în cioburi de vise
  Doar umbra
  i-aş fi atins..

        Şi îmi era 
        aşa de frumoasă
        cu inima ei mare
        şi iubirea sfioasă
        Şi aşa de doritoare
        Şi aşa de visătoare
        Şi aşa de prinţesă
        Şi aşa de japoneză
        Şi aşa de nu a mea..
        De simţurile toate
        Secret îmi răscolea...''
(Laura Schussmann - ''MICUŢA PRINŢESĂ JAPONEZĂ'')

jurnalul (45)

Astăzi (data/ora)... duminică 11 mai, ora 22.07
Afară ... timp de vară!!! a-ţi petrece orele în grădini acum, este o desfătare - după o perioadă atât de ''jilavă''... 
Mă gândesc ...  la modul în care viaţa îmi pune în cale încercări ... şi cum, ''nimic nu e întâmplător în viaţă'' , în viaţa mea apar, episodic, ''suflete surori''  ce îmi acordă ''aripa'' de ajutor necesară momentului - pentru a-l depăşi cât mai bine...mă voi gândi mult timp de-acum înainte, cu recunoştinţă, la cei care m-au ajutat dar mai ales la modalitatea aleasă pentru a mă ajuta...    

Am învăţat ...  acum că OAMENII de la care poţi primi lecţii de viaţă, de solidaritate, sunt cei mărunţi, anonimi, pe care îi întâlneşti pentru un timp atât de scurt dar care au un rol mare, tot aşa cum şi clipa respectivă este mare ca valoare!
Sunt recunoscătoare ... că, deşi a durut experienţa acestei perioade, eu zic că am evoluat sufleteşte! şi pot spune că Bunul Dumnezeu a găsit, ca întotdeauna, modalitatea ideală de a mă ''răsfăţa'', e drept că pentru scurt timp (ca să nu o iau razna...) pentru consecvenţa luptei mele de copilă cuminte...   

Din bucătărie ... nu se mai aud sunete...s-a lăsat liniştea de mult timp ... mami a adormit deja ... ajunge foarte repede moş Ene pe la gene ...
Sunt îmbrăcată ... cu pantaloni albaştri, tricou roşu (cu mânecuţe scurte), flanel gri închis,şosetuţe călduroase.
Nu citesc ... poate că va mai fi un timp acordat intelectului, undeva, cândva... 
Aştept ... o săptămână cu rezultate concrete, palpabile - pentru a ieşi din impasul încercării ...

Meşteresc ... tot ce se poate dar în stil ''pompieristic'' şi mai ales în stilul ''şina sau maşina'' - după cum glumeşte de o viaţă ticuţul meu ...
Ascult ... zgomotul ceasului: tic-tac ... şi bâzâitul frigiderului ...

În casă ...  e linişte!
Lucrurile mele preferate ... să fim cu toţi membrii familiei, la un loc, să fim veseli, să ne bucurăm de fiecare clipă ce o avem împreună!!!   

Sfârșitul săptămânii ... a fost tare ''încărcat'' - nu aş mai dori vreodată ca să se mai repete!     

Aici vă prezint ... o imagine cu căţeii mei dragi: Puiu şi Leu - unul lângă măsuţa lui mică, din ciment, şi celălalt, în grădina mare, pe alee, supraveghind lucrările noastre...

glenda...

... am descoperit astă-seară că pe 09.mai se aniversează naşterea unei mari actriţe din Anglia ...
... Glenda Jackson !

... o actriţă pe care am văzut-o şi admirat-o, pentru prima oară, într-un serial foarte interesant ''Elizabeth R''... de către BBC ...
... un rol atât de greu, de captivant, cu o viaţă plină de mistere: prinţesa Elisabeth ce va deveni regina Angliei !
... un rol bine jucat obţinănd premiul pentru cea mai bună actriţă într-un serial tv
... o minunată actriţă ce a avut şi o carieră politică devenind membru al Parlamentului englez, în Camera Comunelor ...

perfecţiunea...

...rânduri frumos scrise...de prietena mea, doamna Mihaela Brumar (în Art of Spirit ): 

''Mă plimb la braţ cu timpul şi mă întristez în ritm cu el, iar perfecţiunea rămâne o iluzie greu de atins, ea fiind doar o etapă nu un final.

În judecarea vremurilor ce-au trecut, pledez vinovat, fiind păstorul unor idei rămase la faza de turmă, chiar şi iubirile trecute sunt o condamnare pentru viitor, căci nu am putut să le trăiesc la fel şi nici să le uit.
Mă plimb la braţ cu duşmănoasele vremuri ce m-au împovărat de ani, mi-au sclerozat sentimentele, mi-au anchilozat trăirile.
Până şi pădurea care a rămas la fel de verde şi grea a îmbătrânit.
E tot pădure, dar nu mai e a mea.
Sunt vinovat pentru că am răpit adevărului dreptul la replică, mi-a fost mai uşor de înţeles multiplele copii cu speranţa întâlnirii falsului perfect.
Răsăritului de soare i-am cerut, dar nu i-am oferit nimic şi am lăsat lumina să-mi lumineze calea fără să-mi aducă "lumină".
Şi somnul a uitat să aducă odihna, schimbând doar sala de judecată a faptelor.
Doar ploile mai respectă ritmul vremurilor, se duc şi vin.
Mă plimb la pas cu vremurile şi-o să-mi ofer cadou un buchet de flori, pentru nepăsare.
Din iarnă am ieşit strivit de alb şi cu dorinţa eroului de basm, de a învinge, din păcate nu a fost suficient alb şi mi-aş dori un nou echilibru, într-o nouă culoare.''

(Text Energie Benefică)
(Tablou " Vas cu flori " - artist plastic Marin Gruia)

o poveste tristă de dragoste ...

... am găsit un filmuleţ în Youtube din 2014 ce prezintă spectacolul ''The Sonezaki Love Suicides'' -  teatru tradiţional japonez bunraku - în cadrul unui turneu de succes prin Europa Madrid-Roma-Paris în 2013, spectacol susţinut de artistul japonez Hiroshi Sugimoto...
...  cu dotarea specifică (păpuşi, păpuşari, cântăreţi, instrumentişti la shamisen şi tobe taiko) este prezentată o poveste de dragoste ce se termină foarte trist şi dur, prin moartea celor doi îndrăgostiţi ! 
... deşi povestea are un final atât de dur (specific acestui teatru tradiţional ...), spectacolul m-a fascinat prin jocul specific al celor ce nu se ''văd'', prin muzica tradiţională japoneză şi mai ales prin minunatele păpuşi îmbrăcate în superbe costume tradiţionale...
... trist dar atât de frumos!

turnirul sentimentelor umane...

... minunate rânduri am găsit postate de prietena mea, doamna Mihaela Brumar (în Art of Spirit ):
    ''Suspendat între risipă şi căutare, gândul, ca un cavaler medieval, împarte celor ce-l ascultă, buchete de flori şi eşarfe colorate, cu sabia.
         Inima, rătăcitoare şi indiferentă la turnirul sentimentelor umane, îşi plimbă cu eleganţă roşul fierbinte, umplând cu el spaţiul pentru a ajunge la cavalerul aflat încă între risipă şi căutare.
         Inima şi gândul, îmbrăţişând împreună aceeaşi felie de timp, vor promova, spre ştiinţa tuturor, conceptul interesului.
         Libere să spună şi să vadă în adâncul pământului şi în înaltul cerului, sunt ferestre închise atunci când viaţa le trece pragul.
         Parfumul nobiliar al unor peruci pudrate, aduce în tribune un freamăt-întrebare trezind simţurile la viaţă.
         Ochii, sătui de lumină şi întuneric, privesc atent zâmbetele din jur căutând taine nedezlegate sau împrăştiind îndemnuri frivole.
         Un public numeros, mai mult vegetal, îşi caută locul, nu pentru spectacol cât mai ales pentru impresia pe care o creează.
         Gorniştii dau primul semnal, totul este străbătut de un freamăt de viaţă, iar florile, stingherite, par umilite, ele crezând că este ziua lor.
         Între alte două chemări de trompetă, în arenă intră ... caii.
         În aplauzele mulţimii, participanţii la turnir, sentimentele, nu pot pătrunde în arenă, lumea care le aclamă fiind una lipsită de iubire.
         În final noaptea scufundă în întuneric arena.
         Fără sentimente, gândul şi inima se vor reîntîlni în indiferenţă.'' 
   

  (Text Energie Benefică)
  (Tablou " Visul florilor " - artist plastic Mihai Boroiu)