...
din minunatele poezii ale lui Mihai Eminescu (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mihai_Eminescu ):
"
Rugămu-ne îndurărilor
Luceafărului mărilor;
Din valul ce ne bântuie
Înalţă-ne, ne mântuie.
Privirea adorată
Asupră-ne coboară;
O, maică preacurată
Si pururea fecioară
Marie!
Crăiasă alegându-te
Îngenunchem rugându-te
Înaltă-ne, ne mântuie
Din valul ce ne bântuie.
Fii scut de întărire
Şi zid de mântuire,
Privirea-ţi adorată
Asupră-ne coboară,
O, maică preacurată
Şi pururea fecioară
Marie!
Noi, ce din mila sfântului
Umbră facem pământului,
Rugămu-ne-ndurărilor,
Luceafărului mărilor,
Ascultă-a noastre plângeri,
Regină peste îngeri,
Din neguri te arată,
Lumină dulce clară,
O, maică prea curată
Şi pururea fecioară
Marie!"
mi-a plăcut să găsesc aceste rânduri despre pământul geţilor...
"Şi cărticica asta e dintr-un ţărm străin
Unde se varsă Istrul în Pontul Euxin!
De eşti în sănătate deplină, cum aş vrea,
Atunci e mai uşoară şi suferinţa mea!
Mă întrebi cum trece viaţa, ce soartă am ajuns,
Dar tu o ştii mai bine şi fără de răspuns:
Sunt negru de durere, atât pot să-ţi spun,
Ca toţi cei prinşi de ura cezarului prea bun!
Hai, află cum trăieşte amicul tău sărman!
Ce fel de oameni are tărâmul tomitan
Şi ce moravuri? Iată: trăiesc îngrămădiţi
Şi greci în ţara asta, şi geţi nedomoliţi,
Dar geţii cei războinici ca grecii sunt mai mulţi.
Necontenit pe-aicea cu spaimă să asculţi
Pe drumurile pline cum trec şi vin din zări,
Foiesc, foiesc pe drumuri sarmaţi şi geţi călări
Şi cred că nici o mână străină n-a umblat,
Nu le-a tăiat din plete şi nici din bărbi vreodat';
Şi-nfig uşor, cu dreapta, făr-a clipi măcar,
Cuţitul ce şi-l poartă la şold orice barbar;
Şi printre ei trăieşte poetul ce-a cântat
În ale sale versuri amorul delicat!
De n-aş pieri pe-aicea, o cât de mult aş vrea
Pe-aici să nu rămână, pribeagă, umbra mea!
Mă uit la ţra asta, ce fel de oameni sunt!
O, nu se află țară mai tristă pe pământ
Sunt oameni doar fiare la fire şi la trup!
Nici legea n-o respectă cu firea lor de lup!
Aici dreptatea zace sub pumnul lor gemând!
Aici dreptatea piere sub spadele sunând!
Abia se văd la faţă, atâta-s de pletoşi!
Se-mbracă-n piei de fiară şi-n cioarecii păroşi!
Al lor obraz într-una le e acoperit,
E apărat de geruri, de părul lung, zburlit!
Şi-i recunoşti pe vorbă, adesea, pe puţini
C-au fost odinioară de felul lor elini-
Mai au ceva cuvinte schimonosite-ncet:
Barbar sunt pronunțate şi cu accentul get!
Aici nu ştie nimeni nici un cuvânt latin
Şi uit şi eu latina, puţin câte puţin:
De-atât timp o vorbă latină n-am schimbat!"
(OVIDIU (43 î.e.n-17/18 e.n), ''Elegia a VII-a'')
-https://ro.wikipedia.org/wiki/Publius_Ovidius_Naso -
"Viaţa-i o dâră lăsată de vasul ce se depărtează,
E floarea care creşte pe colţul de munte efemeră,
E umbra păsării ce-n zbor străbat-eternul;
E strigăt de marinar cuprins de-al mării hăul...
Viaţa-i o ceaţă ce în lumină se preface,
Este clipa unică ca să te rogi în pace."
din multele lecturi plăcute, un colţişor aparte în amintirile mele îl ocupă scrierile lui Guy de Maupassant (https://ro.wikipedia.org/wiki/Guy_de_Maupassant ):
"What shall we use to fill the empty
Spaces where we used to talk
How shall I fill the final places
How shall I complet the wall."
-"
Empty Spaces"
"
Hey you! out there in the cold
Getting lonely, getting old, can you feel me?
Hey you! standing in the aisles
with itehi feet and fading smiles, can you feel me?
Hey you! don't help them to bury the light
Don't give in with out a fight.
Hey you! with your ear against the wall
waiting for someone to call on would you touch me.
Hey you! would you help me to carry the stone
Open your heart, Im coming home.
But it was only fantasy
The wall was too high as you can see
No mather how he tried he could not break free
And the worms ate into his brain.
Hey you! out there on the road
Doing what youre told , can you help me?
Hey you! ont there beyond the wall
Breaking bottles in the wall, can you help me?
Hey you! don't tell me there's no hope at all
To gether we stand, divided we fall."
-"
Hey you"
de pe vremea când descoperisem, îmi plăcea şi ascultam "The WALL"-Pink Floyd:
(
https://ro.wikipedia.org/wiki/Pink_Floyd )
"
Fiecare zi
trebuie astfel trăită,
ultima de parc-ar fi.
ca şi cum ai fi trimis
mâine-n zori şi pus la zid.
Ţi-au rămas o zi şi-o noapte.
Ce vei face-n acest timp?
Leneşii vor cere vin.
Cei neghiobi femei vor cere,
altul un poem va scrie,
cei fricoşi vor cere totul.
Modeşti vor fi doar cei puternici.
Semănător se va visa ţăranul,
mama pruncul că şi-l naşte,
muncitorul că-si forjează
cel din urmă-al sau ciocan.
Asta-i tot.
Cel mai demn lucru-i
ca şi-n ultima ta clipă,
să mai laşi un ultim semn!''
(
Ştefan Tsanev-''Profesiune de credinţă'')
http://www.wikiwand.com/en/Stefan_Tsanev
... este un început în toate...şi un anume timp pentru acţiunile noastre...şi aşa am intrat şi eu în lumea celor numiţi...bloggeri..."o tovărăşie sufletească activă" (cum ar fi spus...marele Iorga) de aceea cred că ar fi potrivite cateva rânduri scrise cândva de dna Agatha Grigorescu-Bacovia:
"scriu
pe pagina albă
a zilelor,
pe pagina neagră
a nopţilor,
despre noi,
despre tine.
filele scrise
cresc,
se adună.
cartea
va păstra anii,
visurile noastre
dimpreuna,
cu tot ce a fost
şi va mai fi
să fie
pe necuprinsul
vis,
de poezie... ''
