luni, 19 decembrie 2022

Libertate ?

         


            

                            Libertate ?

                                     de Doina Cornea     


       ... Gandhi știa prea bine că violența nu este doar fizică, știa că poți ucide pe cineva și prin cuvânt, prin gând și prin ură. A denumit această atitudine "ahimsa", de la "a" (fără) și "himsa" (ură): fără-ură. Pentru el, dacă două ființe umane se confruntă, confruntarea aceasta trebuie să se situeze la un nivel spiritual într-atât de elevat, încât ura să poată fi exclusă. Și chiar dacă una dintre ele resimte ură, cealaltă trebuie neapărat să răspundă fără ură. Un om asupra căruia se exercită o violență morală sau fizică, are față de adversarul său obligația, dacă practică non-violența, nu numai să se abțină de la orice fel de violență fizică dar nici măcar să nu-l urască. Dacă practic această "ahimsa", trebuie să văd în celălalt pe seamănul meu, pe fratele meu; de fiecare dată când îi văd defectele, trebuie să-mi spun "Iti, iti" -- acesta sunt eu. Și trebuie să spun, dimpotrivă, "Neti, neti" -- acesta nu sunt eu, acesta nu sunt eu, sau chiar: nu e asta, nu e asta -- când găsesc că am merite sau că am repurtat o victorie, căci meritele și succesul nu ne aparțin, ci trebuie să le oferim divinului, căruia îi aparțin de drept. Dacă Gandhi a reușit în acțiunea sa politică, este pentru că atinsese realmente această perfecțiune. Dar, bineînțeles, suntem niște ființe pline de defecte și e foarte greu să fii Gandhi.

        ... Să nu urăști nu înseamnă să nu te bați, nu înseamnă să cedezi. Gandhi nu a cedat niciodată ! Noi, românii, n-am avut niciodată un Gandhi din păcate. Poate că un astfel de om s-ar fi dus în fața puștilor și poate că prin forța sa spirituală ar fi știut să împace și să convingă.

       ... Spiritul este ceva viu și extrem de puternic, dacă-l posezi... Când nu-l posezi, recurgi la trup, la forța fizică, la violență.

       ... De ce definiți politica prin violență ? Politica de bună calitate nu este agresiune, ci negociere !  

       ... înseamnă pur și simplu că etica, forța spirituală, a fot înlocuită de politică, ceea ce ne obligă să recunoaștem că societățile noastre se află într-un moment de decadență. Recurgem la politică împotriva violenței pentru că suntem incapabili să fim la înălțimea eticii ! Și acesta este un semn de decadență ! După părerea mea, Gandhi a făcut politică în mai mică măsură decât și-a exercitat imensa forță spirituală.

      ... Cele mai strălucite minți din România mai sunt și azi victimele unei anumite mentalități care le împiedică să abordeze frontal dificultățile. Le lipsește poate experiența de a demasca deschis, fără reticențe, ceea ce este minciună, ceea ce se opune libertăților și interesului poporului...Nu știu încă să spună, clar și răspicat, adevărul. Non-violența nu conduce la concesii, dimpotrivă, ea presupune o distincție clară între ceea ce pare adevărat și ceea ce este fals. Ea presupune să nu te minți ! Cred că orice ființă umană are, în forul său interior, acest simț al adevărului și al minciunii. Cred că atunci când, în sufletul tău, nu mai poți discerne dacă spui sau nu adevărul, atingi un grad de decădere morală cumplită...

      ... Timp de 10 ani, n-am plănuit nimic dinainte; dimpotrivă, după fiecare scrisoare îmi spuneam că e posibil să fie ultima, că este ultima. Pentru ca apoi să survină alte împrejurări și să simt că trebuie să le dau o replică... În fond, omul este o ființă care se autocreează în fiece clipă prin răspunsurile pe care e obligat să le dea, prin dialogul pe care-l poartă cu ceilalți și cu lumea. Voi continua să fac exact același lucru punând totodată în aplicare anumite valori, și mai ales, voi încerca să exist în chip armonios -- ceea ce am încercat, în fond, să fac întotdeauna -- să mă integrez armonios în Totalitate, în univers, pe planeta noastră, în societatea noastră. Și-apoi, ceea ce doresc, mai ales, este să rămân -- sau să mă înapoiez, poate, căci am fost întru câtva gonită din mine însămi și am astfel sentimentul că l-am uitat oarecum pe Dumnezeu -- să rămân întru iubirea de Dumnezeu, să încerc în fiecare zi să-l chem în mine însămi. Căci nu Dumnezeu este cel care se îndepărtează de noi, ci noi îl izgonim luați de vârtejul vieții zilnice, uitându-l.

     ... nu vreau să fiu lașă, nu vreau să fiu temătoare, nu vreau să tac când trebuie vorbit. Și nu vreau să vorbesc când trebuie să tac.

     ... cred că există mereu ceva de spus, există mereu ceva de făcut în domeniul etic ! Nimic nu este perfect nicicând, niciunde în lume. Poate că e o datorie a fiecăruia dintre noi să spună ce are de spus. Este periculos să te complaci în propria-ți comoditate -- căci, iată, uiți esențialul. Eu trăiesc în România. Voi încerca să mă mențin într-o stare de libertate interioară, să aștept și să răspund acelor chemări lăuntrice pe care le percep câteodată. "Ahimsa" pornește dintr-o mare libertate a spiritului și doar într-o asemenea libertate deplină se fac adevăratele opțiuni. Dacă nu o ai, nu poți să iubești și nu poți rămâne ferm pe poziție să nu faci concesii dar să rămâi, totodată, într-o stare de iubire... Voi încerca să rămân, pe cât îmi stă în putință, întru iubirea de Dumnezeu.   

                                                          "Libertate ? "

                                                        - Doina Cornea -

                          ( https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Doina_Cornea )

... postarea participă la jocul-provocare "Citate favorite" găzduit de Suzana 

 ( https://suzanamiu.blogspot.com/2022/12/citate-favorite-154-ganduri-despre.html ).

8 comentarii:

  1. Este surprinzătoare această educație a firii omenești, deloc comodă, deloc ușoară! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ai dreptate, nu este o cale ușoară dar nici dna Cornea nu a avut o cale ușoară...o femeie micuță dar care vorbea atât de diferit de cei de pe la tv în acel decembrie ciudat, dar și mai târziu, în anii ce au urmat...
      Pupici ❤️

      Ștergere
  2. Am citit textul aseara, dupa un episod destul de obositor (si o chestiune total neplacuta, legata de anumiti vecini bagaciosi, barfitori si.... care era termenul, imi scapa, acum, dar oricum, aparente inselatoare ....)

    Nu suport situatiile conflictuale si mai ales nu suport cand sunt prostita in fata, ipocrizia si alte chestii de gen (si deobicei le simt si le simt chiar foarte acut).

    Pentru ca nu suport situatiile de gen, le evit cu toata puterea. Desi trebuie sa recunosc, ca in ultima vreme (poate unde s-a si revarsat paharul) am simtit multa furie... Din fericire nu port pica nimanui si deobicei imi trece repede dupa ce ma descarc (ca o furtuna, dar e necesar si asta ca prea multa nedreptate si prea mult rau nu fac bine...) - desigur nu in prezenta indivizilor.

    Nu ii suport pe cei care sunt avizi dupa barfa, clevetesc, ii judeca pe ceilalti - efectiv imi fac rau fizic (ca ieri, am observat cum ma afecta fizic... )
    Asa ca mi-a prins bine sa citesc ce ai scris, m-a alinat foarte mult, in acele momente.

    pup cu draaaag :*

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Doamne, Rux, îmi pare rău că te zbuciumi (nu merită să-ți cheltuiești energia...)!
      Eu încerc să nu mai mă zbucium, pe oameni nu-i poți schimba dar se vor simți bine văzând că te afectează...o vorbă: "gura lumii slobodă"...eu aplic cam așa chestiile karmice (când este un zbicium repetitiv...): este o "lecție" pe care eu nu am ìnvățat-o bine (nu am luat notă de trecere...🙃🙂) ...și zic așa: dacă respectivii sunt așa acum, este o poziție ca în oglindă - posibil în altă viață le-am făcut eu la fel sau mai rău... deci zic:"iartă-mă, Doamne, pentru ceea ce le-am făcut atunci" și îi las în pace, nu le mai acord din energia mea enervându-mă inutil...ei se "hrănesc" cu energia ta atunci când te enervezi (chiar dacă ești singură atunci când te descarci de nervi...)!
      Mă bucur că vorbele d-nei Cornea te-au ajutat !
      Pupici ❤️

      Ștergere
  3. "Nu vreau să fiu lașă, nu vreau să fiu temătoare, nu vreau să tac când trebuie vorbit. Și nu vreau să vorbesc când trebuie să tac." Acest gen de comportament daca ar fi generalizat ar schimba fata lumii la propriu!
    Multumesc pentru aceste citate. Am rezonat cu fiecare paragraf.
    Si am pus eu postarea in tabel. Inca nu am mai reusit sa introduc ceva.
    Multumesc mult, draga Prietena! Pup.😘❤️

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ohoho, iar am uitat să mă întorc la tabel pentru înscriere 🙃🙂...asta mi se ìntâmplă când am prea multe activități ce se luptă să fie în centrul atenției 😃...mulțumesc frumos ❤️
      Nu știu câte persoane mai știu azi cine a fost doamna Cornea....sau mai bine zis cine a vrut s-o cunoască mai bine atunci după 1989...Ai perfectă dreptate că o astfel de gândire (plină de bun simț...) este de dorit să existe și acum...dar cine o mai are azi sau aspiră să o aibă ?!
      Pe plaiurile noastre se vorbește mult fără să se transmită ceva și, mai ales, aiurea, și când nu trebuie...iar când trebuie, sunt toți lași...
      Așteptam comentariul tău ca să aflu ce anume îți place mai mult...
      Pupici ❤️

      Ștergere
  4. Am ajuns la o concluzie trista (mi-ar placea sa ma insel)... Cei mai multi oameni sunt lipsiti de curaj atunci cand e vorba despe a rosti un adevar sau a apara un adevar (adevar in care cred chiar ei, evident!); cei mai multi vor castane coapte, dar sa le scoata altii.
    Din punctul meu de vedre, Doina Cornea a fost o personalitate care ar fi putut "misca" unele lucruri, dar a fost marginalizata (cu intentie, desigur).
    Chiar de-am avea pe aici un Gandhi... l-am ucide cu pietre (pietrele ar fi vorbele, barfele...) :(
    Zile senine iti doresc, cu drag! Pupici! ❤

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, doamna Cornea era femeie (într-o țară unde bărbatul este la putere...) și venea să dea lecții unor bărbați ce umblau, cu foame mare, după materialitate cât mai multă...
      Chiar bietul domn Rațiu nu a fost dorit fiind prea lord pentru epigonii din acel moment...
      Domnul Coposu iar nu a fost acceptat pentru că venea dintr-un loc care le făcea reclamă negativă epigonilor momentului..
      Materialitatea perioadei de după 1989 l-a vrut pe Iliescu, tovarăș cunoscut de cei care "dormiseră" la revoluție și s-au trezit ìntr-o lume care încerca să vorbească într-o limbă necunoscută multora: libertate, responsabilitate, slujirea poporului...
      Mi-aduc aminte de momentul cu domnul Rebengiuc care le-a adus hârtia igienică... mizeria materialității era prea mare ca să îi impresioneze pe epigonii ce rânjeau mulțumiți că reușiseră...
      Pupici ❤️

      Ștergere