... Au trecut ... deja 29 de zile ! încet-încet, timpul trece... oftez ! Oare pe unde se află suflețelul ticuțului ?
... Gândurile ... îmi zboară aiurea... când sunt foarte tristă, când sunt calmă, 'adaptată' (vreau-nu vreau) la situația actuală...
... Am rămas ... atât de singure... ziua trece mai cu muncă, mai cu o discuție... (curios ! - au înflorit multe prin grădini şi eu le-am descoperit cu întârziere...)... dar noaptea este mai greu... mami mai visează, mai vorbeşte în somn cu ticuțu... eu o aud şi gata, începutul meu de somn s-a terminat... mă perpelesc ore în şir, revăd diverse secvențe cu ticuțu (când am făcut bine sau când aş fi putut face mai bine...) ! e tare greu... oftez - nu am destule cuvinte pentru a exprima ce simt...
... Recunosc ... că este mai greu cu mami... deja avusese şi înainte (...) momente când mai uita unele întâmplări... acum, mergem împreună peste tot (nu o pot lăsa singură acasă...), iar prin gospodărie face și ea ce mai poate... mai ales cafeluța pentru mine ! se simte bine dacă reușește să doarmă des, câte puțin, în timpul zilei...
... M-am obişnuit ... oare atât de mult cu un mod de viață ? schimbarea dură (apărută atăt de drastic !) ne obligă la gândirea unui mod de viață nou ! oare cât va dura adaptarea?
... Bucătăria ... a fost mai plină în aceste zile pentru că au fost zile atât de ploioase (o zi ploaie 'cu găleata', pauză o zi...) şi am încercat alte activități !
... Sunt ... în pantaloni scurți, tricou - este o căldură plină de umiditate...
... Puiu ... doarme mult sau mai bine zis: moțăie!... s-a obișnuit cu plecările noastre el rămânând paza casei !
... Weekend-ul ... nu ştiu cum va fi... deja am realizat schimbări pregătind lucrurile pentru pomana ce va fi curând ! verific si reverific cumpărăturile, încerc să țin 'socotelile' în limite acceptabile (!!)... va trebui să iau duminică ulciorul cu arpacaş - aflat la biserică !
... Munca mea ... a fost variată... şi înainte (...) munceam aşa de mult dar mă sfătuiam cu ticuțu - şi totul era bine ! acum eu trebuie să le observ pe toate şi să planific activitățile... săptămâna aceasta am cam umblat mult cu toporul şi toporişca: am tăiat un nuc (mai mic) și un măr (aflat în plin proces de umplere cu omizi, din grădina vecină, aflată în părăsire); crengi de la pomişorii noştri (unde au apărut prea mulți dăunători) - avem în jurul grădinii mulți copaci cu omizi deja, grădini neîngrijite, după obiceiul celor de pe aici... am fost cu mami la oraş (carduri, plăți facturi...)... am prăşit iarba grasă ce a crescut repede pe şanțurile de la poarta principală, prin grădinița din fața casei (creşte enorm de multă iarbă grasă!)... am strâns iarba uscată și am depozitat-o în căsuța lui Puiu... plus celelalte activități cotidiene...
... Tv-ul ... m-a înnebunit cu ştiri ce prezintă un tablou plin de grotesc (minciună în cantitate imensă...)! Nu vreau să devenim o țară 'bananieră' sau 'nord-coreeană' !!! cât mi-aş dori ca cei ce ne conduc, vremelnic, să conducă țara cu adevărat pe drumul înfloririi... dar cum să se realizeze asta, când legile cele noi favorizează infractorii ?!... cum să suportăm periculosul "ghiveci'' în care nu mai poți distinge adevărul de "fake-uri" ? cum poate o țară întreagă să stea pasivă lăsând lupta pe seama unui singur om, preşedintele ?!... să aşteptăm pasivi reîntoarcerea regimului adus de tancurile ruse ce au distrus regalitatea şi tot ce am avut ca inteligență... din acest punct de vedere, bine că Regele nostru nu mai aude şi nu mai vede ce se întâmplă ! şi mai ştiu că părerea mea nu contează...
... Noutatea săptămânii ... mi se pare o serie de emisiuni ce au debutat la Digi-tv privind sistemul de educație - şcoala din țara noastră ! mi-a plăcut mult o idee franceză de a schimba sistemul de pregătire din grădinițe: să dea încredere micuțului în propriile forțe, să-i lase libertatea de creație !
Draga mea prietena, dar parerea ta conteaza. Ii face pe cei care gandesc ca tine sa nu se mai simta singuri si zdrobiti de atata imbecilitate... Le da putere. Fiind oameni, ramanand oameni, schimbam ceva pentru ca suntem mai aproape de ceea ce ne dorim sa fie.
RăspundețiȘtergereLasa totul pe presedinte pentru ca asta au "fost invatati" si manipulati sa faca. Pornind de la: " de ce sa strangi ce ai aruncat pe jos, ca doar e femeie de servici pentru asta" si ajungand la "de ce sa ma deranjez eu, cand nu ma afecteaza". De-aia lasa. Si s-a facut aceasta educatie pornind de la premiza ca tot ce era bun inainte [ oamenii care isi ingrijeau comunitatea unde stateau ] era "vechi, comunist"... Si de la dezbina si cucereste.
Unii oamenii sunt atat de derutati ca au impresia ca "a trai bine ca afara" inseamna "a sta degeaba, a injura mancand seminte si a face ce ai chef, in timp ce altii muncesc si fac curat in urma ta"...
Mie imi place sistemul de invatamant japonez. In primul rand copiii petrec primii trei ani langa familie si invata sa se descurce (stiu lucruri elementare, cum sa isi faca nevoile, sa isi pregateasca mancarea, sa se descurce in lume). Apoi merg la gradi si la scoala... si la Scoala invata intai sa se descurce in viata, sa fie disciplinati, sa faca si pastreze curatenia ... apoi restul.
Well...
Eu nu ma mai uit la tv pentru ca imi face rau. Aflu stirile de pe net si incerc sa le triez ca sa nu imi fac prea mult sange rau. Suntem inconjurati de delasare si sufocati de mizerie si fake-uri care frizeaza logica bunului simt... si de fapt orice fel de logica. E atat de penibil sa vezi hotul ca striga hotul si pe ala care nu da doi bani pe tara asta de a vandut-o cu totul, dandu-se mare patriot ca ramai mut..
Te imbratisez tare! :* Eu am pierdut sirul zilelor... dar stiu ca azi sunt deja 51 de saptamani si urmatoarea mi-e mai grea. Se face anul.... 52 de saptamani si 1 zi.. asta inseamna un an.
Schimbarile sunt cele mai grele atunci cand esti aproape de cel care a plecat. In celelalte cazuri ma gandesc ca na.. ei sunt tot acolo. Doar ca nu am mai ajuns eu sa ii vad. Dar cand e vorba de cineva care ti-a stat in brate, sau a fost langa tine zi de zi...
Dar se intampla sa ne intalnim cumva in lumea asta larga, suflete care simt, gandesc si iubesc asemanator. Probabil ca sa ne fim sprijin... sa ne tinem companie ca sa zic asa. Sa ne dam putere.. Ca in cantecul despre care ziceam azi. Sper sa iti placa si tie :* si sa iti aduca putina alinare. <3
Multa putere si sanatate iti doresc. Si ma bucur ca ii alaturi pe Mami si Puiu, dar si pe sufletul taticului tau care te vegheaza.
te pup,
rux
Scumpica mea prietenă, ai dreptate ! În viață nimic nu este întâmplător - de aceea ne-am întâlnit ! Chiar dacă ştiu că sunt alții pregătiți pentru politică, interiorul meu suferă când nu poate acționa (eu sunt pentru acțiune, nu indiferență...)! Este greu de depăşit perioada prin care trec eu cu mami, vrem să facem ceea ce trebuie pentru suflețelul lui ticuțu, să fie el mulțumit (nu credeam noi în pomeni, etc)... ne gândim la el mai tot timpul...
ȘtergereNu ştiu cine ți-a murit (nu am reuşit să citesc pe blogul tău mai mult...) dar îi zic din tot sufletul meu: Dumnezeu să-l odihnească în pace !
Şi eu admir civilizația japoneză dar cum trăiesc în țară noastră, îmi dau şi eu părerea pentru a se îmbunătăți ceva (nu tot ce era înainte de 1989 era rău dar a trecut mult timp de atunci şi tineretul descoperă acum totul pas cu pas...)!
Îți mulțumesc frumos pentru toate cuvintele pline de căldură sufletească pe care mi le-ai adresat !
Te pup şi îți doresc o seară liniştită (la noi a plouat "cu găleata"...)!
Probabil ca lipsa ticutului o vei simti in fiecare zi de acum inainte - tata este singurul barbat care ne poate iubi neconditionat, care ar sacrifica orice pentru noi (si mama, desigur, dar tata e un alt gen de sprijin - cel putin, eu asa simt). Iti inteleg bine durerea pentru ca si noi l-am pierdut pe tata in 2010 - acum e mai bine, dar tot imi amintesc de el zilnic; era prezent mereu! M-a invatat o multime de lucruri: despre plante si proprietatile lor, cum sa "mesteresc" un televizor, cum sa lucrez diverse lucruri, cum sa ma apar singura...
RăspundețiȘtergere*
Munca! Oh, cate sunt de facut si cand stau in apartament de bloc - dar intr-o casa cu asa gradina minunata?!
*
Ma doare sufletul afland despre mamicuta ta... Of... dragii nostri parinti. Au muncit pentru noi, cine stie cate au sacrificat pentru ca noua sa ne fie bine si cand ajung la o anumita varsta ne dam seama ca oricat de mult ne dorim sa ii ajutam nu putem face atat de mult cat ne dorim... Si nu pentru ca nu vrem, ci pentru ca nu e omeneste posibil... "sa ii facem tineri cum au fost".
*
Parerea ta conteaza! Si ma bucur sa constat ca - in privinta "situatiei din Ro" (si nu numai!) - suntem pe aceeasi lungime de unda. :)
La TV nu mai urmaresc de cativa ani emisiuni (mai e doar "Starea natiei" care ma mai intereseaza, dar o pot urmari pe net).
Pentru ca fac parte dintr-un grupulet raman, totusi, conectata "la realitatea politica" - si ma ingrozesc! Pur si simplu nu stim de care fir sa tragem pentru a descalci ghemul! :( Sunt prea multe aberatii, prea multe magarii facute pe faţă! Si prea multi oameni care iau totul de bun doar pentru ca le place cum suna...
Voi cauta sa aflu cand e emisiunea despre care scrii, despre educatie in scoli. Mie mi se pare interesant sistemul finlandez, dar nu stiu cat ar fi de potrivit in Ro (e un fel de "scoala acasa") :)
Sanatate iti doresc, si puterea de a rezolva si/sau de a trece peste cele grele. Te imbratisez cu drag! Pupici! <3
Repet: nimic nu este întămplător în viață ! Mă simt atât de bine citind scrierile prietenelor de pe blog, comentariile lor!
ȘtergereMă bucur din toată inima că îți faci timp pentru a-mi vizita blogul ! Am susținut moral alte persoane cănd au pierdut pe cineva drag dar de când a plecat de lângă noi ticuțu, am simțit efectiv acea durere !!!
Dumnezeu să-l odihnească în pace pe tăticul tău !
Ne uităm la tv pentru că este singurul care ne scoate puțin din amărăciunea noastră... eu mai citesc pe blogurile prietenelor de pe blog dar mami nu are această posibilitate...
Emisiunea la Digi-tv este între 4-14 iunie, mi se pare ! Mai există și on-line ! Pe la noi există sistemul: "fiecare se descurcă cum poate..."
Eu cu mami, cam singurele (avem foarte puține persoane apropiate...), incercăm să bifam cât mai bine evenimentele vieții de acum încolo, fără ticuțu - deşi este atât de greu și doar să scriu aici despre asta !
Eu îți doresc o seară cât mai plăcută ! Pupic !
draga Prietena, emotionanta aceasta pagina de jurnal! tare greu trebuie sa-ti fie, te inteleg! Doar timpul poate sa linisteasca duerea voastra...
RăspundețiȘtergereE bine ca aveti munca prin gradina si pe Puiu...
Cititul si treburile casnice fac tare bine unui suflet ranit...
Iti doresc multa putere draga mea, sa te ingrijesti sa ramâi sanatoasa! Asta este cel mai important in aceste vremuri.
Te imbratisez si iti doresc numai bine! Pupici <3
Mulțumesc frumos pentru cuvintele de încurajare !
ȘtergereMă bucur că pot să îți citesc postările, aşa mai ies din tristețea noastră ! Mai ales că şi lui ticuțu îi plăcea să-i citesc de pe bloguri !!! Când mi s-a stricat leptopul, ticuțu m-a susținut ca să-mi iau o tabletă (o voi plăti într-o perioadă de timp) pentru că nu voia sa pierd legătura cu voi, prietenele mele virtuale !
Cu drag, îți doresc o seară minunată ! Pupic !