😯Azi ... 1 iunie, vineri, ora 22.17
😯Prima lună iunie ... care a început fără bucuria pe care o aveam, ca un copil, şi mami şi tăticuțu mă răsfățau cu vorbe frumoase...
😯Muncesc sau stau ... gândurile sunt libere... munca mă trimite peste tot prin gospodărie şi în fiecare colțișor există o amintire plăcută de la tăticuțu... și atunci, nu mă pot abține, şi întreb suflețelul lui tăticuțu dacă îi place ce este acum pe acolo sau nu... El întotdeauna îmi dădea sfatul potrivit ! şi îmi plăcea când mă lăuda fiind mulțumit de ceea ce aveam realizat... aaaaa, am descoperit un alt lucrător, la poartă, care muncește dar nu se văicăreşte ca mine:
😯Timpul zboară ... şi stau adesea şi mă minunez despre acest moment atât de ciudat din viață când totul se schimbă atât de brusc, irevocabil... nu am nici un vis cu tăticuțu (eu nu am de obicei vise...), mami l-a visat totuşi ! ne este tare dor de el ! la început plângeam într-una dar acum problemele curente - ce trebuie rezolvate cu mintea limpede - mi-au mai redus perioadele de plâns... şi trebuie să am grijă multă și de mami...
😯Puiu este schimbat... a avut o mare suferință în perioada celor 3 zile (înmormântarea) fiind închis în curtea cea micuță, uitat aproape de toți, nerăsfățat, cu cine ştie ce mâncărică, lătrând la atâția oameni străini ce intrau şi ieșeau de pe terasa noastră... acum umblă după noi, mai greoi (parcă a îmb0ătrânit sărăcuțul), mă linge atât de fericit când am puțin timp liber pentru el...
😯Bucătăria ... la această oră, este liniştită ! ne-am obişnuit să preparăm seara tăieței cu brânza şi smântână, se prepară uşor şi mami se culcă devreme, obosită de câte drumuri face toată ziua - mai ales după mine, nu poate sta singură, şi îmi aduce cafeluță (a nu ştiu câta...)
😯Sunt ... îmbrăcată în pijamale... scriu şi un greiere (ce-şi schimbă locul prin toate colțurile) îmi ține de urât...
😯Muncă ... este atât de multă... documentare şi apoi cumpăr ceea ce mai trebuie pentru pomana de 40 de zile... apoi am taiat un soc mare (luat la întrecere, în creştere, cu plopul...) și unul mai mic: se umpluseră de larve de omizi şi urmau să îmbolnăvească toți pomii din gradină (lăsând neterminată tăierea trunchiului...):
apoi, am tăiat iarba de pe şanț(iarbă ce parcă a profitat că a fost acest eveniment trist în gospodăria noastră şi a crescut imens...):
...pregătesc cât pot de repede câte ceva pentru a nu uita că trebuie să şi mâncăm... am reuşit să realizez de 2 ori cremă de zahăr ars (avem multe ouă, primite printre multe altele, ca un ajutor din partea prietenilor ce au venit la înmormântare, un obicei al comunității) - abia mai am puțin ca să realizez o fotografie -:
mami culege muşețelul ce este împrăştiat prin toate colțurile gospodăriei... apoi sunt toate activitățile ce le aveam şi înainte...
😯Noutatea săptămănii ... este, pentru mine, descoperirea unui ou cu 2 gălbenuşuri:
Se zice ca atunci cand pierde pe cineva, in sufletul omului ard 40 de lumanari. In fiecare zi se stinge una. Sper sa se mai domoleasca durerea si sa ramana amintirile frumoase!
RăspundețiȘtergereNu ştiam de această zicală ! Câtă înțelepciune în această frază! Doamne ajută !
ȘtergereNu stiu daca ma tem de moartea in sine cat ma tem de obiceiurile si apucaturile romanesti care mi se par oribile, cel putin, in zona mea. Parca au rolul sa ingreuneze totul! Toate randuielile si superstitiile care difera de la o zona la alta carora nici naiba nu le stie insemnatatea, mai degraba te scot din minti.
RăspundețiȘtergereAdevărat că sunt tot felul de obiceiuri... noi o sa respectăm pe unele pentru a rămâne cu conştiința liniştită...
ȘtergereDraga prietena, la multi ani!!! De ziua noastra, a copiilor. :*
RăspundețiȘtergereEu cred ca sfaturile vor continua sa vina..... si eu le-am primit atunci cand le-am cerut.
Trebuie sa fie ceva acolo, dincolo de perceptia noastra, la care avem si in acelasi timp nu avem acces direct.
Iti trimit o imbratisare mare si iti doresc sa primesti alinare de la Ticutul tau drag si indrumare.
Cu drag,
Rux
Oftez ! Sper să fie pe lăngă noi tot timpul ! Azi am fost pe la cimitir... E tare greu să înțeleg realitatea crudă, această separare bruscă a sufletului de corp...
ȘtergereAm citit atât de mult dar experiență concretă este mai dură...
Mulțumesc frumos pentru imbrățişare !
Pupic !
Aceasta pagina de jurnal imi aminteste de ziua in care a plecat la cer tata... Avea 69 de ani si a plecat brusc: sambata statea pe banca si facea vecinele sa râda, duminica... nu s-a mai trezit. Nu avea o boala dintre cele care i-ar fi pus viata in primejdie dar asa a fost sa fie. Stiu atat de bine care este sentimentul de... gol... As minti sa afirm ca golul se va umple vreodata dar sunt sigura ca lui i-ar placea sa ma stie fericita.
RăspundețiȘtergereLa vremea aceea avem pe Boby, un caine din rasa boxer pe care-l gasisem cu 6 ani in urma - a fost excesiv de agitat, a latrat foarte mult si... si-a facut nevoile in casa... A simtit durerea noastra, asa cum Puiu simte durerea voastra si vrea sa va fie mereu in preajma, sa va consoleze, in felul lui. :)
Faptul ca ai atatea de facut te ajuta, cumva, sa treci ziua mai usor, dar apoi vine noaptea... Totul iti aminteste de el si, cumva, parca nu vrei sa modifici ceva din modul in care aseza el lucrurile, parca astepti o aprobare, un sfat... Stiu ca e o slaba consolare, dar cat timp te gandesti la el este viu, e acolo, in sufletul tau...
Oh, te rog sa ma scuzi... m-a cam luat valul...
Iti doresc liniste sufleteasca! Cu drag! Pupici! <3
Dumnezeu să-l odihnească in pace pe tăticul tău !
ȘtergereAi dreptate în tot ceea ce mi-ai scris !
Oftez ! Pentru mine e parcă mai greu că mi-a murit în brațe, eu credeam că a leșinat, l-am trezit din drum dar apoi nu s-a mai putut... nu pot să uit ultimele clipe, total neaşteptate... mami a fost ceva mai lucidă pentru că a reuşit să aprindă repede lumânarea... nu ne venea să credem!
Îți înțeleg durerea ! Doamne ajută !
Pupic !
Marinel, draga mea! Mereu va fi așa, absolut totul îți va aminti de ticuțul tău drag! Tatăl meu a plecat la ceruri când eu aveam 14 ani! Sunt 44 de ani de atunci, nici mie nu-mi vine să cred cum a trecut timpul! Ai grijă de mama ta și încearca să va liniștiți! Nu va lăsăți doborâte de gura satului în ceea ce privește superstițiile și obiceiurile. Costă bani și ticuțu chiar nu are niciun folos de pe urmă lor! Aici nu sunt aceste obiceiuri! Crezi că sufletele adormiților nu se odihnesc dacă nu au primit colivă și prosoape? Știu că e greu, dar așa este viața!
RăspundețiȘtergerePupici! Weekend cu liniște!
Dumnezeu să-l oodihnească în pace pe tăticul tău !
ȘtergereMulțumesc frumos pentru cuvintele de îmbărbătare !
Locuim într-o comună și la țară este mai greu să nu respecți tradiția ! Oricum noi am comasat pomenile - lucru care s-a putut face !
Sa ai un weekend plăcut ! Pupic !
Cu siguranta ticutul este mandru de ce realizezi...cu siguranta ca si tu,in suflet,o simti..
RăspundețiȘtergereDUminica frumoasa!
Imbratisari...si zambete..
Adevărat, şi când era cu noi, tăticuțul era mulțumit de ceea ce realiza zilnic dar mă certa că uitam de pauză ! Şi îmi făcuse el apoi un program de lucru astfel încât să am timp şi pentru mine...
ȘtergereMulțumesc frumos pentru cuvintele pline de căldură sufletească!
Şi eu îți doresc o duminică plăcută ! Pupic !
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereAr fi bine daca ati putea calatori, macar pentru cateva zile, dar stiu ca e aproape imposibil in perioada asta a anului, cand stai la tara si ai o gospodarie de ingrijit. Sper sa iti gasesti linistea cat de curand, draga mea. Trebuie sa fii curajoasa si pentru mama ta. Ea si-a pierdut sufletul pereche ...
RăspundețiȘtergere