Lélia...

ANDRÉ MAUROIS
               Lélia sau viața lui George Sand
                            AURORE DUPIN

        Povestea vieții lui George Sand este aceea a unei femei care prin naștere s-a găsit situată la granița dintre două clase, iar prin educație, pe o fâşie unde se întâlneau raționalismul secolului al XVIII-Lea şi romantismul secolului al XIX-lea; care, pierzându-şi tatăl încă din copilărie, a dorit să-l înlocuiască pe lângă o mamă adorată, însuşindu-şi astfel un mod bărbătesc de a se purta; care a fost întărită în această atitudine de o educație băiețescă dată de un preceptor puțin cam trăsnit şi de veşmintele de bărbat pe care a pus-o să le poarte; care, la şaisprezece ani, s-a văzut independentă, stăpână la Nohant pe un domeniu, pe o casă şi care a încercat mereu, fără să-şi dea seama, să recreeze acest slobod paradis al adolescenței sale; care n-a putut suferi niciodată să aibă un stăpân și care cerea de la dragoste ceea ce se găsea în maternitate, un prilej de a ocroti ființe mai slabe; care, nerăbdând nici un fel de autoritate bărbătească, a luptat pentru a le emancipa pe femei şi pentru a le asigura eliberarea trupului şi a sentimentelor; care a exercitat astfel o influență largă şi folositoare asupra moravurilor; care, în primul rând catolică, a fost întotdeauna creştină şi s-a socotit a fi într-o comuniune mistică cu Dumnezeul ei; care a devenit socialistă aşa cum a rămas creştină, din generozitate sufletească; şi care, în 1848, s-a aruncat într-o mișcare revoluționară ştiind să-şi păstreze prestigiul fără a-şi renxega ideile după eșecul ei; care, după ce a călcat în picioare toate conveniențele sociale, atât în viața particulară cât şi în viața publică, s-a făcut totuşi respectată de toată lumea, prin geniu, muncă şi curaj; care a reuşit, după potolirea tuturor pasiunilor, să recreeze, în  casa copilăriei sale, paradisul pierdut; şi care şi-a găsit, în cele din urmă, într-o bătrânețe senină, activă şi matriarhală, fericirea pe care o căutase zadarnic în pasiune...
            -¥-¥-¥-¥-¥-¥-

        Sentimentele au fost întotdeauna mai puternice decât judecata, iar limitele pe care am vrut să mi le impun nu mi-au folosit niciodată la nimic. Mi-am schimbat de douăzeci de ori părerea. Dar mai presus de toate am crezut în fidentitate, am predicat-o, am practicat-o, am pretins-o. N-au respectat-o alții, şi nici eu. Şi totuşi n-am simțit remuşcarea,  pentru că în infidelitățile mele am fost mânată întotdeauna de un fel de fatalitate, un instinct al idealului care mă îndemna să părăsesc ceva care nu era perfect pentru ceea ce mi se părea că se apropie de perfect..,
            -¥-¥-¥-¥-¥-¥-
      "Educația femeilor, spunea ea, va deveni egală cu cea a bărbaților dar inima femeilor va rămâne refugiul iubirii, al devotamentului, al răbdării şi al îndurării. Ea e aceea care trebuie să salveze, în mijlocul patimilor grosolane, spiritul creştină al zilei. Foarte nefericită ar fi o lume în care femeia n-ar juca acest rol !"
            -¥-¥-¥-¥-¥-¥-
      "Propria ta persoană te poate face fericit dacă ştii cum: să ai gusturi simple, un anumit curaj, o anumită capacitate de a te dărui, dragoste de muncă şi, înainte de toate, o conştiință liniştită. Aşadar, fericirea nu e o himeră, acum sunt foarte sigură; folosind experiență şi gândirea poți obține multe de la tine; prin voință şi răbdare îți refaci chiar şi sănătatea... Să trăim, deci,  viață aşa cum e, fără să fim nerecunoscători..
        (André Maurois, "Lélia sau viața lui George Sand")                https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Andr%C3%A9_Maurois
... postarea este propusă pentru "Citate favorite" găzduite de doamna Zina
( https://zinnaida.blogspot.ro/ ) unde veți găsi cele mai multe date...
... provocarea are sloganul "Click&Comment Monday"!
... distribuite pe rețele articolele care îți plac mult !
... deci dacă este luni, provocarea este: "Lélia sau viața lui George Sand", André Maurois !