efect holografic...

                    EFECT HOLOGRAFIC 

                                                - de  RODICA BRETIN

             Până în după-amiaza când - lichidându-şi creditul la Banca Stelară - cumpărase mult râvnitul tablou holografic, existenţa lui Jur Arnam nu fusese nici interesantă, nici bogată în evenimente sau experienţe inedite, ci mai degrabă plicticoasă şi anostă. Era necesar un impuls exterior care să-l smulgă din imobilitatea unei vieţi banale, fără mari satisfacţii, dar şi fără mari probleme.
             Întorcându-se în apartamentul situat la nivelul zece al habitatului subteran în care locuia, avu prima surpriză: holograma fusese deja instalată. Constată nemulţumit schimbarea amplasamentului pereţilor interiori ce trebuiseră demontaţi, dar echipa de tehnicieni îşi cunoştea meseria şi când deschise uşa camerei, fără să se aştepte la ceva deosebit, şocul fu cu atât mai puternic: explozia de lumină nepământeană îl descumpăni, lăsându-l în pragul unei alte dimensiuni. Situat în mijlocul camerei, un spaţiu cub cu latura de doi metri emitea amestecuri euritmice de sunete şi culori.
             Începea să înţeleagă de ce toată lumea dorea tablourile holografice, creatoare de senzaţii insolite. La numai câteva luni după întoarcerea navelor ''Dalgo'', aducând din misiuni materialul prospectiv, firmele invadau piaţa cu noi holograme. Acesta provenea din ultima expediţie pe Sivena, planeta aflată într-o zonă depărtată a galaxiei. Hologramele siviene nu lipseau în clipa asta din niciun cămin de pe Terra...
             Lui Jor Arnam i-ar fi trebuit altfel de simţuri, alte tipare de gândire, pentru a pătrunde frumuseţea inefabilă a peisajului extraterestru. Realiză acest lucru doar după ce, minute în şir, privise extaziat universul sălbatic şi primordial, plăsmuit de forţele oarbe ale materiei, undeva, la sute de parseci de ochiul omenesc care-l descoperea abia acum. Priveliştea atrăgea tocmai prin stranietate, prin refuzul evident de a se încadra în anumite tipare, accesibile înţelegerii umane.
             Imaginea era schimbătoare, pulsând în lumina incendiului purificator. Simţea parcă nevoia să atingă albastrul nisipului, lăsându-l să-i lunece printre degete, purtat de vântul uscat, a cărui forţă o percepea în ciuda barierei fizice. Turbulenţele atmosferei răscoleau pulberea sclipitoare intre dune, izbindu-se în rafale violente de platoşa munţilor cenuşii, catenă fantomatică, distonând cu monotonia şesului. Profilându-se pe fondul roşiatic al zării, suprafeţele versanţilor păreau de o stranie regularitate... Încarcerată de geometria cubului holografic, fierberea maselor de aer zbuciumându-se deasupra pustiului era ca o încercare de a descătuşa energiile captive. Încleştarea elementelor îl făcu să pătrundă dincolo de ariditatea peisajului, în tragedia unei lumi minerale care îşi trăia, agonizând, ultimele clipe cosmice. Supusă unor legi implacabile, steaua devenise o gigantă roşie şi înghiţise planetele cu orbite mai apropiate. Sivena îşi aştepta rândul, urmărind dilatarea înceată, monstruoasă, a astrului.
             Fixând holograma cu intensitate, Jor descoperi curând un factor străin, o irizaţie ciudată, reflectată de cristalele albastre, poate, deşi îi venea greu să-şi dea seama ce anume nu era în regulă.
             Nisipul ! În spatele stâncii, ferită de vânt, se păstra imprimată urma unei tălpi: o amprentă clară, lăsată de un picior gol. Pe nava trimisă în explorare nu fuseseră oameni. Îşi repetă inutil în minte fraza liniştitoare, dar absurditatea faptului nu-l împiedică să cadă sub imperiul unei spaime paralizante. De ce se temea ? N-avea decât să apese pe butonul alb şi holograma va căpăta aspectul unui cub opac şi impenetrabil. Ştiu însă, înainte chiar de a schiţa gestul, că întrerupătorul nu va funcţiona. Începuse să transpire, broboane mari  de sudoare îi curgeau pe tâmple, deşi instalaţia de climatizare ar fi trebuit să întreţină în cameră aceeaşi atmosferă plăcută. Se făcuse într-adevăr cald şi îşi şterse fruntea cu dosul palmei: raze fierbinţi, toropitoare, îi striveau creştetul. Cerul gurii îl ustura, chinuit de sete. Perspectiva holografică se mărise, ocupa întreaga încăpere, integrându-l pe nesimţite. Întorcându-se brusc, privirea nu întâlni rigiditatea pereţilor, ci se pierdu în nemărginitul orizont purpuriu, orbită de beţia barbară a luminii. Răsturnarea neaşteptată în scara distanţelor îl făcu să se clatine năucit. Îşi ridică ochii spre ceea ce fusese tavanul camerei sale: pe cerul îndepărtat, o gigantă roşie revărsa valuri ucigătoare de arşiţă. Genunchii i se înmuiară şi se prăbuşi pe nisipul încins.
             Din apropiere, munţii se vădeau a fi clădirile unui fabulos megalopolis. Îngrămădiri de cuburi zăceau abandonate în pustiu, şi Jor Arnam intui, în sfârşit, rostul diabolicelor alcătuiri numite ''holograme''.
             În ultimele clipe de viaţă fu cuprins de ironia amară a destinului şi înţelese că va muri acolo, în deşertul răscolit de furtuna de nisip, prizonier al acelui spaţiu şi al acelui timp.
             În interiorul hologramei, Jor Arnam nu mai era decât o pată insignifiantă pe întinderea albastră, care, în prim plan, purta întipărită o amprentă imposibilă de picior gol...         

                        
                                                    - ''EFECT HOLOGRAFIC''  de RODICA BRETIN

          

            

... deci dacă este sâmbătă - am decis eu asta, cu drag ! -, prinde bine câte o porţie mică de literatură SF (din colecţia de reviste, cărţi şi almanahuri SF - ce o am prin bibliotecă, scrise de specialiştii domeniului în decursul timpului...) !

... sper că a fost o lectură plăcută ! 

sursa desenului - rândunica:

http://www.qbebe.ro/utile/desene_de_colorat/pasari