părintele Galeriu...

... mâine va fi zi mare - considerată Paştele verii: Adormirea Maicii Domnului

(sursa foto: https://dreaptacredintadupasinodultalharesc.wordpress.com/2017/08/04/acatistul-maicii-domnului-bucuria-tuturor-celor-necajiti/ )
... obişnuită, în ultima perioadă cu unele postări cu fragmente ce mi-au plăcut, am ales pentru azi un fragment din cuvintele părintelui Galeriu (https://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_Galeriu ):  

          Pe ritorii cei mult vorbitori, îi vedem tăcând, ca nişte peşti fără glas, despre tine, Născătoare de Dumnezeu; că nu se pricep să spună în ce chip şi Fecioară ai rămas şi ai putut naşte. Iar noi, minunându-ne de o taină ca aceasta, cu credinţă strigăm:
                Bucură-te, sălaşul înţelepciunii lui Dumnezeu.
                Bucură-te, comoara rânduielii Lui.
                Bucură-te, ceea ce arăţi pe filozofi neînţelepţi.
                Bucură-te, ceea ce ai vădit pe cei meşteri la cuvânt a fi necuvântători.
                Bucură-te, că au înnebunit întrebătorii cei cumpliţi.
                Bucură-te, că s-au veştejit făcătorii de basme.
                Bucură-te, ceea ce ai rupt vorbele cele încurcate ale atenienilor.''
                                         (Acatistul Maicii Domnului)
          Mântuitorul... în chemarea şi în numele de Femeie o înalţă la titlul şi vocaţia de a reprezenta întreg neamul ei, întreaga umanitate, pentru că din ea Fiul lui Dumnezeu Şi-a luat firea omenească. Eva, dată lui Adam, ca ''ajutor'' (Facere, 2,20) fusese rânduită ''mama tuturor celor vii''. Dumnezeu instituie în Prea Curata Fecioară, ''noua Evă'', ajutor al lui Adam cel Nou, în maternitatea ei duhovnicească. Maica Domnului personifică Biserica. Ea naşte Capul Bisericii dar prin Hristos-Capul şi ea se zideşte în noul nume solemn şi universal: Femeie. Biserica o preacinsteşte în acest îndoit chip, invocând ''ceea ce ai primit bucuria prin înger şi ai născut pe Ziditorul tău, Fecioară''.
          ... Nicicând şi niciunde pe pământ nu s-a aflat trupul sfânt al Prea Curatei; astfel spus ''rămăşiţele trupeşti'' ale Născătoarei de Dumnezeu. Tradiţia sfântă ne spune că Apostolul Toma i-a găsit mormântul gol. Iar Sfântul Epifanie al Ciprului confirmă la sfârşitul veacului IV: ''Nimeni nu cunoaşte nici faptul morţii, nici faptul că ea nu era moartă şi nici mormântul ei.'' Se ştie că în acea vreme a veacului IV era un cult bogat al Sfintelor Moaşte ale Martirilor şi se ridicau biserici pe mormintele lor. Aşa spre pildă ale Sfântului Ştefan, ale Sfinţilor Apostoli şi ale celorlalţi martiri şi mărturisitori. N-a existat însă vreodată o veneraţie a ''rămăşiţelor trupeşti ale Maicii Domnului''. (A.Knazeff-''La mere de Dieu dans l'Eglise Ortodoxe'', CERF, Paris, pg.143-144)
          Ea s-a mutat cu sufletul şi cu trupul ei prea sfânt la cer, la Fiul şi la Dumnezeul ei şi al nostru.
          .. ea este pururea vie şi rugătoare înaintea Sfintei Treimi în veacul de acum, precum şi o arvună şi nădejde a transfigurării trupului nostru, mărturie şi bucurie a Învierii, a înnoirii lumii.
          ...''Bucură-te ceea ce eşti plină de har, care întru adormirea ta nu ne laşi pe noi.''

                        (Părintele Galeriu, ''Se înalţă sicriul sfinţeniei'', 
                             15 august - Adormirea Maicii Domnului)

.. a rămas vie mărturia părintelui Galeriu prin predicile rostite şi înregistrate:
http://parintelegaleriu.ro/audio/