contemplaţia secundei...

... câteva cuvinte care m-au făcut să reflectez şi să încerc - curat SF... - să contemplu ''secunda 0''...
... iată ce a scris prietena mea de spirit şi suflet, doamna Laura (Laura Schussmann ):

         ''Este greu să ne găsim liniştea cu adevărat în lumea în care trăim... Am reuși cred, doar dacă am îngheța pentru o secundă timpul.. Dacă nu am mai vedea durerea ce sfârtecă această lume și nu i-am mai auzi urletul. Dacă am avea șansa să fim simpli spectatori ai tăcerii privind chipuri, încercând să înțelegem gesturi, grimase, zâmbete, respirații înghețate doar atât cât să ne îndrăgostim de contemplație.
           Am încercat să îmi imaginez cum ar fi să întoarcem timpul la secundă 0, să o luăm de la început cu o altă poveste... Adam nu mușca din mărul Evei, iar ea nu vrea cu orice preț păcatul. Șarpele este doar un curcubeu... iar copacul cunoașterii își selectează învățăturile din muguri virgini ai primăverilor nesfârșite...
           Oare am fi noi, oamenii, altfel ? Am trăi doar în adevăr necunoscând ce înseamnă minciuna? Am iubi fără limite și necondiționat, nesimtind în noi ce înseamnă ura ?
           Ne mișcăm cu viteză alergând după himere, ne trăim viața arzând și ultima picătură de puritate din noi în flăcările încrâncenării.
           Ne considerăm nemuritori când știm care ne sunt cele două puncte cardinale ale existenței noastre.
           Ne imaginăm că nu există oameni mai buni, mai frumoși, mai deștepți ca noi, făcând din defecte religii...
           Când ne simțim pierduți cerem ajutorul divinității și dacă nu vine, ne pierdem orice urmă de credință, devenind și mai răi și mai încrâncenați.
           Banii ne conduc viața, renunțăm la noi pentru un petec de pământ sau un colț șlefuit de piatră.
           Cerul este prea departe și degeaba senin, iar soarele e bun doar să ne ardă sau să ne dea vitamine, uitând că fără el nu am mai fi pe aici..
           Nu ne mai este frică de întuneric pentru că am uitat să mai iubim lumina…
           Da, doar dacă am îngheța timpul, măcar o fărâmă de vis, am auzi și simți liniștea de care avem nevoie să ne regăsim pe noi... mai buni, mai frumoși, mai iubitori...
           Să nu mă întrebați de ce am astfel de gânduri... Priviți doar în voi, în jurul vostru, schimbați cele o sută de programe la televizor, ascultați cu sufletul și citiți printre rânduri și o să mă înțelegeți...
            Nu este prea târziu, cred, să ne dorim liniștea din noi și să ne întrebăm ce s-ar fi întâmplat cu noi dacă, la secundă 0, am fi început cu o altă poveste...''

             (LAURA SCHUSSMANN, CONTEMPLAŢIA SECUNDEI'')