muzicuţa cu schimbător...

                 MAI LA VALE VEŢI AFLA CĂ AM O MAMĂ BUNĂ,    

                     O SORĂ PISĂLOAGĂ ŞI UN TATĂ CARE ŢIPĂ

                                     - NICUŢĂ TĂNASE -

           De ce să ne minţim, eu ştiu că voi nu-mi cunoaşteţi nici numele de botez şi nici măcar pe cel de familie. Aţi auzit cu toţii că mi spune Bâzâilă. Să ştiţi: pe nedrept mi s-a pus porecla asta. Dacă am sta să judecăm ca oamenii, atunci ar trebui să se numească toţi copiii de pe lumea asta Bâzâilă. Ce, voi nu plângeţi ? Nu bâzâiţi ? Să fim serioşi !
           Ar trebui să dau eu de pământ cu soră-mea, că numai de la ea mi se trage. I-am dat odată cu o trompetă în cap.(Asta era pe vremea când mă jucam cu trompeta, tobe, cu soldaţi de plumb). Cum zic, i-am dat cu trompeta în cap şi i s-a ridicat un cucui... Şi eu, de frică să n-o încasez de la mama, am început să bâzâi. Voi n-aţi făcut niciodată aşa ? Ei, lasă că ştiu eu ! Ileana şi-a pipăit capul acolo unde am lovit-o, a înghiţit în sec, şi când au început să-i dea lacrimile, s-a apucat să râdă dar forţat, că o durea. Eu plângeam şi mă uitam cu coada ochiului la ea să văd ce face.
-Ăă, Bâzâilă ! El dă şi el plânge, Bâzâilă !
           Şi Bâzâilă mi-a rămas numele. Spuneţi şi voi, merită pentru atâta lucru să primească un om o poreclă ? Aşa e că nu ? Dacă nu, atunci aflaţi, dragii mei, că pe mine mă cheamă Victor. Victor Condruţ şi mi se mai spune şi Victoraş. Stau pe strada Arcului nr. 138 şi avem asfalt în toată curtea. Dacă aveţi cumva de gând să-mi faceţi o vizită (face mama nişte dulceaţă !...). Zău, dacă vreţi să veniţi la mine, poftiţi, mă puteţi găsi foarte uşor, zău, na.
           Se poate întâmpla să uitaţi numărul casei. Să nu vă bateţi capul. Luaţi-o de la începutul străzii şi uitatţi-vă la fiecare casă. Unde vedeţi o curte asfaltată, un puţ american cu scripet şi cu manivelă mare rotundă, intraţi că acolo stau eu. Intraţi ca la voi acasă ! Să nu vă sperie tăbliţa de la poartă pe care scrie:''Câine rău''; e bătută acolo de pe timpul când îl aveam pe Ciobanu. Ce câine era !... Cum se întuneca, nu mai putea veni nimeni la noi, că sărea pe om ca o panteră. Ni l-au luat hingherii. Lua-i-ar Dumnezeu şi pe ei acolo sus lângă el !
-Mamă !
-Da, Victoraş !
-Te-ai supăra dacă ar veni în vizită la mine nişte copii ?
-De ce să mă supăr, Victoraş ?
-Mamă !... M-am lăudat faţă de ei că faci matale nişte dulceaţă pe cinste. O să-i serveşti şi cu dulceaţă ?
-Îi servim, Victoraş, de ce să nu-i servim ?
           Aţi auzit-o, să faceţi bine şi, când aveţi timp liber, daţi o raită pe la mine. Am o mamă bună. Ştiu că şi a voastră e la fel. Dar ca a mea mi-e teamă totuşi că nu este. 
           Are grijă de noi ca de ochii din cap. Niciodată n-am să mă pot despărţi de ea. Şi când o să mă fac mare, tot cu mama am să stau.
 -Ba nu, Victoraş, ai să te însori şi ai să mă uiţi.
-Nu, mamă, eu n-am să mă însor ! O să stau mereu cu dumneata.
-Toţi copiii spun aşa, şi când se fac mari...
-Mamă, eu n-am să uit. N-am să uit niciodată.
-Să dea Dumnezeu... Victoraş, Ileana unde e ? Vezi să nu iasă pe stradă.
-Se joacă. E cu Sanda lui madam Parota în grădină.
           Avem o grădină cu pomi: caişi, piersici, prune tomnatece, din alea cât pumnul. De la poartă, până la poarta ailaltă care dă în grădină, avem o boltă cu viţă căţărătoare. Face o groază de struguri. Şi albi şi negri. N-o să ne întâlniţi pe noi niciodată cumpărând fructe din piaţă. O să vedeţi voi, dacă veniţi pe la mine, cu siguranţă că n-o să vă mai înduraţi să mai plecaţi. Şi o să vă certe mama voastră că aţi întârziat. De asta puteţi fi siguri.
           Casa asta frumoasă nu-i a noastră, ci a lui tataia. Adică a lui tata lu' tata.  Mama când s-a măritat n-a avut casă. Nici lucruri prea multe. A fost spălătoreasă. Şi din spălatul rufelor nu poţi face mare brânză. Din ce era să facă rost ? A adus-o tata în casa lui. Era bine dacă n-avea nici tata casă. Of, ce bin' era ! Voi habar n-aveţi cât de necăjită e şi mama pentru casa asta. Dar ce să facă ? Înghite în ea. 
           Când vine tata câteodată beat, dar staţi, voi nu ştiţi nimic despre tata. Nici cum arată măcar. Poate l-aţi văzut. E înalt, are sprâncene stufoase şi lungi. Ai zice că tot timpul e încruntat. Nu, nu-i felul lui. Vorbeşte puţin, şi e montator fără pereche. Lucrează la ''Griviţa-locomotive''. A fost evidenţiat de multe ori şi are şi o decoraţie.
           Când vine la patru de la serviciu, se spală, mănâncă, şi după ce mănâncă nu stă locului, să-l pici cu ceară. Mătură curtea, cu toate că e măturată de mama, udă florile, curăţă viţa, pomii, ba repară un burlan, duce gunoiul cu roaba la groapă. (Roaba tot el a făcut-o. Din nişte vechituri. Să vedeţi ce roabă a fost în stare să facă !) Până nu se întunecă nu se opreşte din lucru. Pe urmă se spală, îi încălzeşte mama apă şi pentru picioare. Şi după ce-şi spală picioarele, se urcă în pat şi mai bine de o jumăatte de ceas îşi moşmondeşte bătăturile, că are nişte bătătturi între degete. Pe urmă îşi ia ziarul pe care-l aduce în fiecare zi cu el de la serviciu şi citeşte.
-Ce ai mai făcut pe la fabrică azi, Costică ?
-Ce să fac ? Am lucrat...
           Şi tata citeşte mai departe. Mama ştie că a lucrat dar vrea să mai schimbe cu el o vorbă.
           Când tata citeşte ziarul, eu cu Ileana vorbim în şoaptă. Dar nu vorbim, de obicei îi citesc Ilenei basme cu Feţi-Frumoşi şi Ilene Cosânzene.
-Şi eu sunt Cosânzeană, Victoraş ?
-Sst, tata citeşte.
           Ileana se uită cu coada ochiului la tata, tace un pic şi p-ormă iar începe:
-Dar vreau să ştiu !
-Nu, tu eşti numai Ileana !
-Ba nu, eu sunt Ileana Condruţ, stau pe strada Arcului nr.138 şi sunt fata lui Constantin Condruţ, dar mai mult a lui mămica... Aşa-i, mămico, că nu sunt numai Ileana ?
-Aşa-i, mamă !                            
           Mama croşetează şi se uită când la noi, când la tata. 
           Când vine tata câteodată beat, asta se întâmplă foarte rar, şi zău că ar fi bine să nu se întâmple de loc, când vine beat, atunci îi place să vorbească, băutura îi dă chef de vorbă. Mama ar fi în stare să intre în pământ când îl vede venind pe trei cărări.
-De ce ai spălat rufele lui tata ?
-Nu te supăra, Costică, e tatăl tău. De ce să nu-i spăl ?
-Să-şi pună spălătoraesă. Tu acum nu mai eşti spălătoreasă. Eşti madam Condruţ. Eşti doamnă. Auzi ? Nu mai eşti spălătoraesă ! Ai fost. Acum te-am făcut doamnă. Te-am adus la mine în casă. Vreau să uit că nevasta mea a fost spălătoreasă. Da, vreau să uit, şi tu-i speli. De ce nu te duci să speli şi la vecini ? Asta ar trebui. Să se ducă nevasta maistrului Condruţ să spele rufe la vecini. Auzi ? Asta ar trebui.
-Taci, Costică, culcă-te!
-Te-am adus în casa mea ! Maistrul Condruţ te-a adus în casa lui.
-Dar n-ai fost maistru, Costică, când ne-am luat.
-N-am fost, acum sunt. Tu ai fost spălătoreasă. Eu sunt maistrul Condruţ.
           Mama începe să plângă. Plângem şi noi cu mama şi nu ştim de ce.
           Când se trezeşte, tata iar tace. Mama plânge mult timp. Câteva zile în şir. Săptămâni la rând. Face treabă prin casă, găteşte înlăcrimată. Când sună de patru îşi spală ochii, să nu se cunoască că a plâns. Tata vine, mănâncă, şi iar se apucă de treabă pe lângă casă. Iar se spală pe picioare, iar îşi doftoreşte bătăturile şi iar citeşte ziarul. 
-Costică dragă, hai să ne mutăm din casa asta !
           Tata lasă ziarul pe piept, se uită la mama:
-De ce să ne mutăm ?
-Hai să ne mutăm, să stăm cu chirie, să nu-ţi mai fie ruşine să ieşi cu mine pe stradă. 
-Unde să ne mutăm ?
-Oriunde, numai să plecăm de aici. Ţie ţi se pare că lumea râde de mine, râde de tine că te-ai însurat cu o fostă spălătoreasă. N-ai dreptate. Oamenii nu vorbesc nimic urât de mine. Pe tine te vorbeşte lumea că ai luat-o razna. Zău, Costică, hai să căutăm o casă în alt cartier !
           Tata citeşte mai departe ziarul. Mama spune:''Aşa, e mai bine''... Nu vrea să-i spună adevărul. Că adevărul e altul. Mama a încercat în toate felurile. I-a spălat rufele pe furiş tataii, tata tot a aflat. Pe urmă n-a vrut să-i mai spele. Tataia s-a supărat şi el:
-Frumos, nici măcar o cămaşă nu vreţi să-mi spălaţi ! Staţi în casa mea aici, vă ţin ca pe chiori, când aş putea să iau chirie, şi nici măcar o rufă să nu am curată ? Te-ai măritat, ai uitat când spălai la boieri...
-Tată, vreau să-ţi spăl dar nu pot...
-S-a ajuns spălătoreasa.
           Şi tataia îşi aranjează tutunul în lulea, pufăie, apasă cu degetul mare pe tutun şi trage din lulea.
           Mama iar plânge. Iar plânge până vine tata. Iar îşi spală ochii să nu se cunoască că a plâns. 
           Dar grădina noastră cu caişi, cu piersici, cu prune tomnatece e foarte frumoasă ! Apoi curtea pavată, cu bolta din viţă căţărătoare de la un capăt la altul, e şi mai frumoasă ! Să veniţi să vedeţi. Nici n-o să bănuiţi măcar că mama a plâns. Până aţi intrat pe poartă, mama s-a şi spălat pe ochi. O să râdă cu noi, o să ne mângâie, o să vorbească frumos, că aşa e mama. E bună. E foarte bună. Ochii, o să vedeţi, îi sunt roşii. O să vă daţi seama că am plâns şi eu, da' aşa e că n-o să-mi spuneţi Bâzâilă ? Îmi promiteţi ? 
           Spălătoresele n-au voie să trăiască ? Ce sunt spălătoresele ? Ce au făcut ele de trebuie oamenii să le facă să plângă ? Ce fac rău ? Spală rufe, toate femeile spală rufe.
           Ileana a venit într-o zi de la tataia plângând.
-De ce plângi, Ileano ?
           A luat-o mama în braţe.
-Spune-mi, Ileana, de ce plângi ?
-Tataia mi-a zis că sunt fata spălătoresei.
-Şi de ce plângi ?
-Păi şi matale plângi când îţi spune tata aşa.
           Mama o strânge şi mai tare la piept, o sărută mult şi-i spune într-una să tacă. Dar începe şi mama să plângă. Îi vin şi ei lacrimi în ochi, apoi şi mie.
          O iau pe urmă pe Ileana şi mă duc cu ea în grădină. Ce grădină frumoasă !... Mama intră în bucătărie şi-şi şterge ochii. Iese şi strigă la noi, să nu mâncăm corcoduşe necoapte. (Am uitat să vă spun: avem şi corcoduşi.) Noi mai mâncăm câteodată. 
-De ce să nu mâncăm corcoduşe crude ? De ce nu e voie ? mă întreabă Ileana.
           Îi răspund:
-Dacă mănânci corcoduşe multe, te îmbolnăveşti şi mori.
-De ce mori ? 
-Că te îmbolnăveşti.
-Şi nu e bine să mori ?
-Nu e bine.
-Mama zice că mai bine să moară, am auzit-o eu odată. Da, aşa a zis. 
-A glumit.
-De ce a glumit, Victoraş ?
-Nu ştiu.
-Eu ştiu.
-De ce ?
           Ileana ia o corcoduşe de jos, se uită la mine şi o aruncă peste gard. 
-Fiindcă i-a zis tata că a fost spălătoraesă.
           Îi ajut să-şi îmbrace păpuşa şi i-o dau în braţe s-o legene. O leagănă şi-i cântă nani, nani. Cum îi cânta mama ei, când era mică. Eu mă lungesc pe iarbă şi citesc. 
-Victoraş, aşa-i că mama n-are să mai fie spălătoreasă ? Şi nici eu n-am să fiu spălătoraesă, că lui tata nu-i place.
-Nu-i place !
-Şi mama de ce a fost spălătoreasă ? N-a fost cuminte când a fost mică ? Eu sunt cuminte.
-Ba nu eşti cuminte, că nu mă laşi să citesc.
-Da, dar şi eu vreau să citesc.
-Citeşte !
-Da' nu ştiu. Şi tu nu vrei să citeşti, şi te spun la mămica mea.
           Citesc tare povestea cu Cenuşăreasa. Ileana ascultă, se uită la mine şi se gândeşte.
-Victoraş, aşa-i că nici Cenuşăreasa n-a fost cuminte ?
-Ba a fost.
           Dacă o să veniţi la mine, pe Ileana am s-o duc la nişte prietene ale ei să se joace. Că e tare pisăloagă ! Eu nu pot să citesc nimic din cauza ei. Toată ziua mă întreabă:''De ce e aşa, de ce ailaltă nu e aşa.'' Copil ! Da' lasă că şi eu am fost copil dar n-am fost aşa pisălog cum e soră-mea. 
           Vecinele noastre mai toate vin la mama. Stau de vorbă cu ea, o căinează:
-Lasă-l în plata Domnului, ce-ţi mănânci viaţa cu el, nu vezi că i s-a urcat la cap de când l-a făcut maistru ?
           Vecina asta a noastră are dreptate. De când l-a făcut maistru pe tata, de atunci plânge mama mai mult. Dar de ce să-l lase pe tata ? Să nu mai am tată ? Noi îl iubim ! Nici eu, nici mama, nici Ileana, nu vrem, nu, nu, nu, nu vrem să rămânem fără tată.
-Ce-o să faci, o să plângi toată viaţa ?
-Ţin la el, e bărbatul meu. Suntem de cincisprezece ani căsătoriţi. Am dus-o şi bine şi rău cu el. E bărbatul meu. Îl iubesc.
-Atunci suferă şi nu mai plânge. O să ajungi la ''Buna vestire''. Înghite... De la o vreme nici nu mai dă bună ziua, nu mai vede pe nimeni pe stradă, umblă cu capu'n pământ...
           Şi mama înghite. 
           Pe mama n-a mai scos-o în oraş de nu mai ţin minte de când. Vecinii noştri se duc la cinematograf, la teatru, mama stă acasă. A fost film în piaţă. Ba au fost şi artişti. Noi am fost singuri. Eu cu Ileana. Mama a stat acasă. Tata a jucat table toată ziua cu ginerele lui madam Albulescu, iar seara s-a îmbrăcat şi a plecat. A zis că merge la atelier, să vadă ce-i pe acolo: duminica la atelier !
-Madam Condruţ, şi-o fi găsit vreo femeie. I-o fi sucit capul vreuna, că, zău, parcă e îndrăgostit, aşa umblă pe stradă... 
           Eu o iau pe Ileana şi ies cu ea pe poartă. Le las să vorbească. Stau pe banca din faţa porţii, iar Ileana se joacă cu găleţica în nisipul din faţa casei. Au adus vagoane de nisip şi piatră să ne repare strada. Acum e bine de jucat de-a v-aţi-ascunselea. Acum seara, pe la asfinţit, când începe să se întunece, e bine de jucat de-a v-aţi-ascunselea. Ai unde te piti.
           Stau în faţa porţii, aştept să se adune copiii, să începem joaca. Tata n-a venit. A spus că are şedinţă. Am citit până acum ''Ceaşca albastră''de Arkadi Gaidar. I-am citit şi Ilenei. A ascultat atentă şi iar a început cu pisălogeala:
-Victoraş, aşa e că Svetlana n-a spart ceaşca albastră ? Aşa e că şoarecii cenuşii şi răi sunt de vină? Aşa e că ei au spart-o ?
-Aşa e !
-Svetlana e cuminte ca mine, da, Victoraş ?
-Tu eşti cuminte, numai dacă mă laşi să mă joc şi eu cu copiii de seama mea şi dacă te duci în curte sau în casă la mama.
-Dar vreau şi eu să mă joc cu tine.
-Tu eşti mai mică decât mine. Şi apoi tu în jocurile noastre mai rău ne încurci, că eşti mică...
-Dar şi eu am să fiu mare !
-Ziceai că eşti cuminte ca Svetlana. Nu eşti !
-Ba sunt, sâc, sunt... Şi Ileana, privind spre capătul străzii, începe să strige: Tata ! Vine tata ! 
           Fuge spre el. Tata o ia în braţe şi vine cu ea. Mă sărută şi pe mine. Iar e beat.
-Maică-ta e acasă ?
-E acasă.
           A intrat în casă. Eu am rămas cu Ileana la poartă, în aşteptarea prietenilor de joacă. Puţin mai târziu, am auzit gălăgie în casă. Tata iar ţipa. Ileana a vrut să intre în casă. Am ţinut-o lângă mine. Copiii au venit. Au început jocul dar fără mine. Eu am început să plâng. Poate că au dreptate copiii că-mi spun Bâzâilă. Dar nu plâng numai eu !         
                          ( NICUŢĂ TĂNASE, ''MUZICUŢA CU SCHIMBĂTOR'')

... postarea este propusă de Zinnaida unde veţi găsi cele mai multe date...
... provocarea are sloganul ''Click&Comment Monday''! 
... distribuie pe reţele articolele care îţi plac mult !
... deci dacă este luni, provocarea este: ''MUZICUŢA CU SCHIMBĂTOR'', NICUŢĂ TĂNASE !

           NICUŢĂ TĂNASE

(https://ro.wikipedia.org/wiki/Nicu%C8%9B%C4%83_T%C4%83nase )

                                                                                                 
   (sursa foto:https://florinbicabooks.wordpress.com/2015/03/06/muzicuta-cu-schimbator-de-nicuta-tanase/ )