sâmbătă, 22 iulie 2017

Arapabad...

... deci dacă este sâmbătă - am decis eu asta, cu drag ! -, este câte o porţie mică de literatură SF (din colecţia de reviste, cărţi şi almanahuri SF - ce o am prin bibliotecă, scrise de specialiştii domeniului în decursul timpului...) !
... lectură plăcută ! 

Randunici 4                




                 ARAPABAD

                                 - de GHEORGHE SĂSĂRMAN



            Şi-au strunit caii, au descălecat şi, întâmpinaţi cu temenele de slugi credincioase, s-au retras în umbra arcadelor să-şi răcorească tâmplele încinse de soare. S-au lăsat îmbăiaţi şi unşi cu untdelemn parfumat, s-au ospătat, şi-au desfătat auzul şi privirea cu tânguiri de flaute şi tamburine, cu mlădieri de braţe şi de torsuri feciorelnice. Au făcut dragoste cu nevestele lor favorite, au aţipit iepureşte şi în zori au coborât în curţile ferite de ochii vecinilor, să mediteze în versuri la roua trandafirilor abia îmbobociţi.
            Cutreieraseră Pământul în lung şi-n lat, cunoscuseră toate credinţele şi toate urbele lumii. Uliţele strâmbe, zidurile oarbe, minaretele deşirate ale oraşului lor nu-i mai mulţumeau. Nici locul unde fusese ridicat nu le mai părea potrivit. Cât despre lâncezeala de dincolo de porţile ferecate, după care tânjiseră în pribegie, acum îi dezgusta profund. S-au întâlnit deci în curtea moschei şi, în timp ce-şi spălau picioarele în apa purificatoare, au hotărât să ardă Coranul, să pună foc oraşului şi să construiască altul, lipsit de istorie şi fără asemuire. În aceeaşi zi, şi-au încărcat avutul şi haremul pe cămile, au dărâmat toate zidurile şi le-au lăsat pradă flăcărilor. Au încălecat pe caii lor iuţi şi, urmaţi de greul miriapod al caravanei, au pornit să caute locul cel mai potrivit pentru întemeierea nemaipomenitei citadele.
            Au rătăcit mult, fără să se decidă asupra unei alegeri găsind de fiecare dată motive de nemulţumire. Cu timpul, în sufletul lor a început să se strecoare îndoiala. Vor fi oare în stare să înfăptuiască ceea ce-şi propuseseră ? Nu cumva - chiar dacă vor afla locul nimerit - rezultatul construcţiei va dovedi fortuite asemănări cu oraşul distrus, ori cu altele ? Unii regretau că nu chibzuiseră mai mult înainte de a lua drumul pustiului şi provocau gâlcevi interminabile şi vane. Până şi cei mai consecvenţi se întrebau uneori dacă urmaşii vor accepta viaţa într-un oraş fără trecut, ori dacă nu cumva, urmându-le exemplul, aceştia vor incendia noua aşezare şi vor porni să întemeieze alta. Teribila presimţire a unei asemenea fatalităţi paraliză curând orice iniţiativă.
            De atunci, ereticul popor se târăşte fără ţintă prin nisipuri; din când în când, ca pentru a le reaminti blestemul, la orizont li se arată fantasma ademenitoare a citadelei celei neîncepute. Şi, pentru câteva clipe, oamenii sunt cuprinşi de o frenetică şi mincinoasă fericire.


                ''ARAPABAD'' de GHEORGHE SĂSĂRMAN
Randunici 4




          

            


2 comentarii:

  1. Ce inseamna decizii luate fara nici un fel de fundament, bazate pe o idee miraj, plina de grandomanie. Interesanta povestioara ta. Si destul de utila si aplicabila ca invatatura si in viata reala...

    Multumesc, draga prietena! Un weekend linistit iti doresc!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. mulţumesc frumos pentru vizită !
      mi-a plăcut subiectul - idei despre un viitor gen Fata Morgana - şi m-am gândit că va fi interesantă povestirea de postat !
      mulţumesc frumos pentru cuvintele scrise şi urarea transmisă !
      pupic !
      o duminică cât mai plăcută !

      Ștergere