seara sosiilor...

               SEARA SOSIILOR    

                            - de VICTOR MARTIN
                              
                               MOTTO:
                                                 ''Fii bun cu timpul şi fereşte-te de tine însuţi !''

               Andrei se apropie de casă cu paşi leneşi. Nu se grăbea niciodată. Privi ca de obicei să vadă dacă Bercu, vecinul său, e acasă dar lumina era stinsă, aşa că îşi continuă drumul. Intră în curte şi împinse poarta cu putere; aceasta scârţâi prelung. ''Azi n-a nins, se miră el. Ce-o fi cu zăpada asta ? Poate a nins şi n-am observat. În orice caz, trebuia să o cureţe cineva din casă, nu să mă lase pe mine să le fac pe toate. ''Andrei, fă cumpărăturile, Andrei, degajă zăpada, Andrei în sus, Andrei în jos. M-am săturat.'' Descuie şi pătrunse în hol, aşezându-şi trusa cu scule pe măsuţă. Nu observă că lângă ea se găsea una identică deoarece Ana, soţia lui, îl şi luă la rost:
-Unde ai întârziat atâta ?
-Am avut şedinţă de sindicat.
-N-ai mai avut şi ieri şedinţă ? De ce minţi ?
-Sunt obosit şi mort de foame, iar tu îmi vâri pe gât întrebări stupide, se supără Andrei.
-Iar ai băut. Cât ai luat la lichidare ?
-Ce lichidare ?
               Ana nu mai zise nimic. Ştia că, dacă a băut ceva, nu are cu cine se înţelege. Întinse în linişte masa, apoi se aşeză.
-A cumpărat Maria lame ? rupse Andrei tăcerea. Nu m-am bărbierit de ieri.
-Te-ai bărbierit azi-dimineaţă. Lame a cumpărat ieri. Altă dată să bei mai puţin şi să-ţi păstrezi minţile. Andrei îşi pipăi barba, rasă de curând, şi făcu ochii mari.
-Hm, zise, să mă omori şi tot nu-mi amintesc.
-Lasă asta! Zii mai bine dacă ai luat lichidarea !? Sâmbăta se ia totdeauna salariul, iar voi trebuia să-l luaţi de ieri.
-Nu există. Se aude că nu au bani în bancă.
-Aşa ai spus şi ieri. Pe cine duci tu cu vorba ?...
               Se auzi uşa de la intrare. După un timp intră şi Maria, fiica lor.
  -Bună seara ! Dar de ce sunteţi aşa abătuţi ? Ninge atât de frumos ! Ia priviţi ! Parcă ar fi Anul Nou... Se aşeză la masă şi începu să mănânce cu mişcări repezi. Andrei se ridică şi trecu în dormitor. Ana puse vasele murdare în chiuvetă şi ieşi. Maria continua să mănânce aruncându-şi ochii pe ziarul din ziua respectivă.
               Telefonul sună violent. Maria nu se grăbi. ''Cine să telefoneze la ora asta ? O fi Bercu; ăsta are toată ziua chef de petrecere.'' Intră în hol şi ridică receptorul.
-Alo, se auzi o voce, spune-i lu'Ana că sunt beat şi nu am cum să vin acasă !
               Pe Maria o surprinse vocea, atât de asemănătoare cu cea a tatălui său. ''Dar ce caută acolo ?'' se gândi să întrebe, apoi zâmbi.
-Cine sunteţi dumneavoastră ?
-Gingis-han, năroado ! N-auzi ce-ţi spun ? Zi-i lu'Ana să ia un taxi din centru şi să vină după mine ! Sunt la restaurantul de pe strada Crinilor, la numărul şapte. Pe aici toate autobuzele s-au retras; nu mai circulă nici musca... Maria se enervă şi trânti receptorul.
-Cine era ? strigă Ana din celălalt capăt al coridorului.
-Un beţiv. Zicea să iei un taxi şi să te duci după el pe strada Crinilor. Cred că pe tata îl  căuta... Ana râse şi intră din nou în dormitor.
-Cine era, Bercu ? se interesă şi Andrei, ridicându-se într-un cot.
 -Nimeni. O greşeală.
               Andrei se întoarse cu faţa la perete şi adormi, sforăind uşor. Ana stinse lumina şi se strecură sub plapumă.
               Maria se aşeză din nou la masă, continuând lectura ziarului şi mestecând liniştit. Auzi tropăituri în curte, poarta scârţâi şi pocnind sec, apoi o cheie învârtită în yală. ''Cine o fi ? În afară de mine şi părinţi, nu mai are nimeni cheia de la intrare'', îi fulgeră prin creier ! Tresări şi alergă în hol.
-Nu ţi-am spus să trimiteţi un taxi ?! zbieră acest al doilea Andrei. Îşi agăţă paltonul în cuier, lângă unul asemănător , apoi izbucni în râs văzând şi două truse identice. ''Am făcut-o lată rău de tot. Văd deja dublu. Brrr. Ce frig am tras !''
-Unde ai fost ? bâigui Maria.
-Nu ţi-am spus? La restaurantul de pe strada Crinilor. V-am spus să trimiteţi un taxi. O să fac un tărăboi de o să vă meargă fulgii. Unde e Ana ?... Dădu buzna în bucătărie şi se aşeză la masă.
 -Pune-mi să mănânc ! Sunt mort de foame; am băut cam mult. Să-l fi văzut pe Bercu... L-am lăsat acolo.
-Dar ai mai mâncat o dată !
-Am mâncat pe naiba. Dar ce-mi dai aici ? Astăzi aţi gătit sos de roşii cu friptură, dar unde e vinul? Adu vinul. L-am cumpărat chiar eu azi dimineaţă. Ce, nici duminica nu am voie să mă simt bine ? spuse căutând în cuptorul aragazului şi prin frigider.
-Nu ai cumpărat nimic. Astăzi nici măcar nu e duminică. E sâmbătă. Şi ce căutai pe afară ? Eşti somnambul ? Pot să-ţi jur că, după ce ai mâncat, te-ai dus la culcare, nicidecum  afară. Păreai destul de treaz.
               Lui Andrei îi căzură ochii pe ziar.
-Cel de azi n-a venit ?
-Ăsta-i ziarul de azi, răspunse ea tresărind.
               Afară se auzi scârţâitul porţii, apoi declicul cheii întoarsă în yală.
-V-am spus de atâtea ori să ungeţi balamaua de la poartă, răzbătu până în bucătărie o voce puternică.
-Ce-am zis ? se sperie cel din bucătărie.
-Doamne, nu eşti tu, tată ! Nu vorbeşti tu ! răspunse Maria, aproape ţipând.
               Maria nu mai avu timp să răspundă deoarece un al treilea Andrei apăruse în cadrul uşii.
-Ce se întâmplă aici ? întrebă acesta.
              Maria vru să spună ceva dar nu putu să scoată decât nişte cuvinte nearticulate. Privea şi nu putea să înţeleagă. Cei doi se priveau la rândul lor în tăcere. Trezit de gălăgia produsă, primul venit se ridică din pat şi-şi luă papucii.
-Unde te duci ? îl întrebă Ana, trezită brusc din somn.
-Am auzit gălăgie. Cred că a venit cineva pe la noi. Culcă-te !
               Ieşi din cameră şi se îndreptă cu paşi târşiţi spre bucătărie. Deschise uşa, încercă să se acomodeze la lumină, apoi îi văzu pe cei doi. Cel de al treilea Andrei muşca dintr-un sandviş, iar cel de-al doilea continua să plimbe prosteşte lingura prin farfuria cu supă.
              Maria aştepta cu spatele lipit de perete să vadă ce se întâmplă. În aerul stătut al bucătăriei plutea ameninţătoare ideea apariţiei unui al patrulea, al cincilea Andrei, iar aşteptarea se prelungea la nesfârşit.                

                       

                                                    - ''SEARA SOSIILOR''  de VICTOR MARTIN

          

            

... deci dacă este sâmbătă - am decis eu asta, cu drag ! -, prinde bine câte o porţie mică de literatură SF (din colecţia de reviste, cărţi şi almanahuri SF - ce o am prin bibliotecă, scrise de specialiştii domeniului în decursul timpului...) !

... sper că a fost o lectură plăcută ! 

sursa desenului - rândunica:

http://www.qbebe.ro/utile/desene_de_colorat/pasari