... eroi ce-au fost:
(http://www.calendarintercultural.ro/agenda.php?detalii=9285&eventdate=1494622800 )
... m-am gândit la o minunată poezie (https://ro.wikisource.org/wiki/Pui_de_lei ):
''Eroi au fost, eroi sunt încă
Și-or fi în neamul românesc!
Căci rupți sunt ca din tare stâncă
Românii orișiunde cresc.
E vița noastră făurită
De doi bărbați cu brațe tari
Și cu voința oțelită,
Cu minți deștepte, inimi mari.
Și unu-i Decebal cel harnic
Iar celălalt Traian cel drept
Ei, pentru vatra lor amarnic
Au dat cu-atâția dușmani piept.
Și din așa părinți de seamă
În veci s-or naște luptători,
Ce pentru patria lor mamă
Vor fi mereu învingători,
Au fost eroi, și-or să mai fie,
Ce-or frânge dușmanii cei răi,
Din coasta Daciei și-a Romei
În veci s-or naște pui de lei.''
(Ioan Neniţescu -https://ro.wikisource.org/wiki/Autor:Ioan_Neni%C8%9Bescu -, ''Pui de lei'')
... şi iată şi povestea unui ''puiu de viteaz'':
''Am să vă povestesc isprava unui băieţandru de 16 ani, dintr-un sat din judeţul Gorj. Întâmplarea asta s'a petrecut în toamna anului 1906, când armata germană, mult mai numeroasă ca a noastră, a pătruns la noi prin valea Jiului.Flăcăiaşul se întorcea acasă, când o ceată de Nemţi îi iese în cale.
-Unde sunt Românii ? îl întrebă răstit ofiţerul.
Băieţandrul văzuse bine pe-ai noştri într'o pădure din apropiere.
Avu însă curaj şi răspunse:
-Nu ştiu.
-Nu vrei să spui ? Am să te împuşc !
Şi Nemţii îl înşfăcară, îl legară de un pom şi întinseră puştile spre pieptul lui. Ofiţerul îl întrebă din nou:
-Unde sunt Românii ?
Băieţandrul repetă acelaşi răspuns:
-Nu ştiu !
Ofiţerul se încredinţă că el nu ştie nimic şi-i dădu drumul. Dar n'apucară Nemţii să facă nici zece paşi, că se văzură înconjuraţi de-ai noştri şi fură făcuţi prizonieri.
Atunci băieţandrul se înfăţişă mândru în faţa ofiţerului neamţ, luat prizonier:
-N'am vrut să-ţi spun unde-s Românii, căci ştiam că ai să-i găseşti singur.
Iar puiul de viteaz a fost luat la regiment, după dorinţa lui.''
(povestire preluată din cartea de la şcoliţă a mămicuţei mele...)
Unii au luptat, si au murit, pentru libertate, unitate, demnitate... La scurt timp dupa incheierea celui de-al doilea razboi mondial pare ca a inceput uitarea de libertate, demnitate, unitate... Si de atunci, cei mai multi, o tin intr-o continua uitare... ceea ce este trist.
RăspundețiȘtergereVie fie aminitirea eroilor!
mulţumesc frumos pentru vizită !
Ștergerece să scriu decât că sunt cu totul de acord cu ceea ce mi-ai scris ! uitare şi goana după produse de consum !
''epigonii''...