libertatea absolută...

... am recitit, cu emoţie şi parcă pentru prima oară, un roman din minunata creaţie a inegalabilului Eliade (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade  )... 
... mi-am adus aminte că a fost o perioadă, când după 1989, fericită că am găsit, într-o librărie, un ''poster'' - ce-l prezenta pe gânditorul Eliade şi nelipsita lui pipă -, l-am agăţat pe perete, în birou, ca să îmi amintească în fiecare clipă ce efort imens a depus Eliade zi după zi... de la el, citindu-i multe din lucrări, am învăţat lecţia autodepăşirii, a efortului constant, depus cu perseverenţă, pentru atingerea unui ţel propus...
... astă seară am ascultat şi piesa radiofonică, o ecranizare interesantă după romanul ''Nouăsprezece trandafiri''... am reascultat minunatele voci ale unor mari actori, cu o interpretare remarcabilă!!! 
... aşa am confruntat varianta mea - de înţelegere a acţiunii romanului - cu varianta ecranizării radiofonice... fiecare cu varianta lui ! 
... şi mai este ceva: eu am varianta mea pentru că am trăit şi înainte de 1989... dar multe din cele scrise acolo în roman cred că pot rămâne neînţelese celor ce s-au născut în libertate (greşit înţeleasă în aceşti ani aşa-zişi democratici)...
... poate că şi frazele din roman pot fi înţelese diferit de către generaţii diferite:
'' ... Dar ceea ne-am obişnuit să numim libertate absolută este cu totul altceva. Oricine priveşte realitatea în faţă înţelege că vom intra curând într-o fază a Istoriei Universale când niciuna din libertăţile pe care abia apucaserăm să le cunoaştem nu va mai fi posibilă. Acesta este preţul cu care ar putea fi evitată catastrofa thermo-nucleară. Trebuie, deci, să ne pregătim de pe acum, ca să putem supravieţui în instituţiile societăţii de mâine. Pentru unii din contemporanii noştri, cu privirile îndreptate nostalgic către trecut, ceea ce ni se pregăteşte echivalează cu unul din  infernele evocate în 1984 sau alte anticipaţii de acest fel. Ş s-ar putea să fie aşa, dacă ne vom lăsa integraţi în organismele social-politice de mâine aşa cum suntem astăzi, adică naivi şi nepregătiţi...
  ... Deci, pierderea treptată şi fatală a tuturor libertăţilor, de orice fel, nu poate fi compensată decât prin ceea ce am numit libertatea absolută. Vreau să cred, şi sper, că jocurile, spectacolele dramatice, gimnice, choregrafice, sau recitarea de poezii şi cântecele - nu vor putea fi, toate, interzise. În orice caz, meditaţiile, rugăciunile interioare (repetate în gând, nopţile sau orice moment de solitudine), anumite exerciţii fizice într-un ritm atât de lent încât devin insesizabile unui ochi neprevenit, toate acestea nu pot fi interzise. Şi aceste nimicuri - gesturi, cântece, poezii recitate altfel decât am fost învăţaţi, meditaţii, rugăciuni interioare, exerciţii de respiraţie şi vizualizare, pot deveni tehnici de evadare...                
  ... Evadarea de care îţi vorbeam adineauri nu implică ţări, oraşe sau continente necunoscute. Evadezi doar din timpul şi spaţiul în care ai trăit până atunci, timp şi spaţiu care, într-un viitor din nefericire destul de apropiat, vor echivala cu o existenţă perfect programată într-o imensă închisoare colectivă. Urmaşii noştri, dacă nu vor şti să descopere tehnicile de evadare şi să utilizeze libertatea absolută, care ne este dată în însăşi structura condiţiei noastre, de fiinţe libere deşi încarnate, urmaşii noştri se vor considera cu adevărat captivi pe viaţă într-o temniţă fără uşi şi fără ferestre - şi, în cele din urmă, vor muri. Căci omul nu poate supravieţui fără credinţa într-o libertate posibilă - oricât ar fi ea de limitată - şi fără speranţa că, într-o zi, va putea dobândi, sau redobândi, această libertate...
   ... Ştiu doar că libertatea absolută există şi că cel care o cunoaşte - sau o primeşte în dar - dispune de posibilităţi pe care nimeni din noi nu le poate imagina. Ştiu asta, pentru că m-am convins de mult, pe spinarea mea, că omul, ca şi Cosmosul, au mult mai multe dimensiuni decât cele pe care le-am învăţat la şcoală, aici, în Occident, de vreo trei mii de ani...
   ... Dar din păcate, ştim cu toţii că orice nouă libertate a fost cucerită cu mari jertfe. Şi libertatea religioasă, şi libertatea de gândire, şi libertatea socială, ecumenică, sexuală - toate au avut eroii şi martirii lor. Nu avem nici un motiv să credem că libertatea absolută, adevărata libertate spirituală, va fi cucerită fără riscuri, fără persecuţii, fără martiraj...''
                     ( scris de Mircea Eliade, fragmente din ''Nouăsprezece trandafiri'', februarie 1979)
... sper ca ecranizarea romanului să poată ajuta generaţia tânără să înţeleagă mai uşor acest minunat roman şi anii în care libertatea era atât de importantă: