... pot să rescriu, cu mult drag, o descriere minunată a unei experienţe unice în viaţă - multe persoane, printre care mă număr şi eu, neavând această şansă !!!
... prietena mea a zburat în ... balon !!!
... minunată experienţă !
... iată şi minunatul vehicul de zbor:
''Astazi am zburat cu balonul cu aer cald. Încerc să găsesc cuvinte care să exprime cât mai bine ceea ce am simţit. Deşi este foarte greu !
Dar să încep cu începutul.
A trebuit să ne sculăm la 4 dimineaţa căci la ora 6 trebuia să fim la locul de plecare. Iar de acasă până acolo ne cam lua o oră. Până ne-am trezit, ne-am băut cafeaua, s-a făcut tocmai bine timpul de plecare.
Drumul a fost o încântare !
Am văzut cum apare soarele departe tare peste toate câmpurile frumos şi îngrijit arate şi bogate în recoltă. Dar nu numai răsăritul de soare: faptul că peste zi fusese foarte cald, cam 27 grade, iar peste noapte temperatura scăzuse până la 11 grade (cel puţin atât arăta Silvia - maşina - pe drum) totul în depărtare, câmpurile erau acoperite de un abur alb, foarte alb. Nu poţi numi ceaţa aşa ceva ! Parcă cineva aruncase o pătură foarte fină peste natură. Din ea ieşeau vârfurile copacilor şi ale caselor. Era superb să priveşti aşa ceva.
Iar pe parcursul drumului, pe măsură ce soarele se înălţa pe cer, pătura s-a transformat într-o eşarfă care unduia printre copaci şi case, acoperind şi nu totuşi, pământul, câmpurile. Nu mă puteam opri din exclamatii !
Am ajuns la locul de plecare cu balonul.
Am fost 16 programaţi pentru astăzi.
Cei cu balonul: Mel, Shan and Worric deja începuseră să întindă balonul. Nacela era răsturnată pe o parte, ca un coş uriaş cu care pleci la iarbă verde.
Am primit instrucţiuni de cum să acţionăm şi cum să ne comportăm şi apoi ni s-a cerut ajutorul ca să aranjăm balonul pentru a fi gata de umflat.
Totul arată ca în poveşti: pajiştea pe care ne aflam, felul în care razele de soare se vedeau printe copacii din jur, aburul care încă nu se dizolvase de tot din aer şi BALONUL ! Exact aşa cum îl ştii de la televizor numai că era aievea în faţa ta. Şi începuse să se umfle, să se ridice de la pământ ca un uriaş care se trezeşte din somn: încet, cu greu, clătinându-se, dar determinat să se ridice !
Când totul a fost gata: balonul în aer, toate legăturile bine fixate între nacelă şi balon, n-am urcat ! Simplu, aşa cum te urci într-o cutie, şi într-o clipă eram în aer ! Uşurinţa şi liniştea cu care se mişca totul şi ne săltam în aer era extraordinar ! Dacă făceai abstracţie de cei din jur, era ca şi cum corpul tău se sălta şi plutea prin aer pur şi simplu fără nici un ajutor ! Liniştea, aerul, frumuseţea care te înconjura erau de nedescris ! Nu poţi descrie cu adevărat cum este, nu poate cineva înţelege cu adevărat decât dacă a trecut prin aceeaşi experienţă.
Căpitanul, Shan, şi cu Worric ne-au însoţit în balon. Nu este uşor să conduci un balon: nu poţi manevra direcţia balonului decât prin suirea şi coborârea lui, ceea ce se face cu aer cald, un dispozitiv pe gaz care arunca flăcări în balon. Shan ne-a spus că poate să urce până la 600 m, mai sus ai nevoie de mască de oxigen, pe noi ne-a ţinut undeva la 300 m înălţime. Uneori eram destul de jos şi aveai impresia că o să atingi pomii, iar în minutele următoare erai iar sus de tot !
Zborul a durat o oră.
Aterizarea, deşi am fost avertizaţi că o să fie destul de zdruncinătoare şi pentru aceasta ni s-a spus ce poziţie să luăm, a fost foarte plăcută, doar un pic atunci când nacela a atins pământul şi a fost târâtă, am simţit că suntem zguduiţi.
Am aterizat pe un câmp cultivat cu orz, care doar ce fusese arat !
Am ajutat la împachetarea balonului, suirea nacelei pe platforma trasă de maşina cu care Mel ne-a urmat şi a ajuns la locul aterizării. Care a vrut s-a urcat în nacelă (bineînţeles eu şi Simon şi alţi câţiva), cu ceilalţi în maşină, ne-au scos la civilizaţie unde ne aşteptau nişte pahare cu şampanie şi autocarul care să ne ducă înapoi la locul de plecare.
Până la ora 11.30 eram deja înapoi acasă.''
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu