remember ...

... am reauzit la tv povestindu-se despre un OM ce a trăit pe meleagurile noastre, numit şi ''medicul fără de arginţi'': Vasile Voiculescu 
( http://ro.wikipedia.org/wiki/Vasile_Voiculescu )
( http://www.fericiticeiprigoniti.net/vasile-voiculescu/1462-inchisorile-lui-vasile-voiculescu  ):
... am recitit din minunatele lui poezii şi rescriu aici una din ele:
''Adorm adânc Bucegii şi Noaptea-i netezeşte,
  Pe tâmplele lor arse, cu mâinile-amândouă.
  Sclipesc pe frunţi golaşe, ce somnul umezeşte,
  Broboane mari de rouă.
        Doar văile-aburite huiesc fără-ncetare
        Şi dârele de ceaţă, ca nişte şerpi, la poale
        Se duc pe nesimţite şi curg în depărtare
        Cu apele la vale.
  Atunci Singurătatea se scoală-ngândurată
  Şi umblă, visătoare, pe streşini de-nălţime, 
  Stă ceasuri neclintită, de-o stâncă răzimată.
  Şi cată-n adâncime. 
        Dă drumul unei pietre şi-ascultă, - ncremenită, 
        Cum bubuie-n adâncuri pân nu se mai aude,
        Cu faţa-n sus pe urmă se-ntinde, aiurită,
        În ierburile ude.
  Se uită lung la stele cum ard nălucitoare ...
  Ascultă-n fund moliftii vibrând ca nişte clape.
  Pe ceruri trece luna, plutind strălucitoare.
  Cu lebăda pe ape. 
        Aşa îşi duce veghea pe culme sus, deşteaptă,
        Şi de urât tot timpul ea singură îşi ţine ...
        Din când în când tresare şi şade ... parc-aşteaptă
        Dar, nimenea nu vine! ''
            (Vasile Voiculescu, ''Singurătatea'')
http://www.romanianvoice.com/poezii/poeti/voiculescu.php