gânduri de mărţişor ...

... în prag de primăvară, nu pot să nu scriu despre minunata stare resimţită de sufleţelul meu dar şi de întregul corp ...
... vine primăvara - de când mă ştiu - şi nu trebuie să îmi spună cineva ci o simt: mă plimb pe terasă, admir grădina ... 
... brusc, aerul este înviorat ca printr-o minune ce se repetă an de an ...
... exact ca în versurile:

''Într-o dimineaţă

  Florile de gheaţă

  Au fugit din geam

  Pe când eu dormeam.

  S-au scăldat în zori

  Pân-au prins culori.

  Primăvara nouă

  Le-a-mbrăcat în rouă,

  Şi-n grădina mea

  Le-a poftit să stea.

         (V. Carianopol http://ro.wikipedia.org/wiki/Virgil_Carianopol, ''Primăvara'')

... şi nu numai eu simt aceasta ci şi furnicile, gâzele, pomii, iarba măruntă dar deasă - ce a reuşit să scape din iarna capricioasă-....
... ghioceii se menţin curajoşi în grădină - ei au ieşit cu ceva timp mai înainte şi ultima zăpada a încercat să-i pedepsească - fără succes - pentru curajul lor:

''Ghiocel mititel,

  Alb şi frumuşel,

  Ce scoţi capul din zăpadă

  Primăvara să te vadă,

  Soarele să te-ncălzească,

  Zăpada să se topească?

  Tu, aşa micuţ cum eşti,

  Pe copii-i-înveseleşti.''

     (V. Carianopol, ''Ghiocelul'')

... şi Puiu a simţit sosirea primăverii, şi-a schimbat pătuţul - are o altă locaţie: şi-a tras haina, cu paie cu tot, mai aproape de uşă ca să poată dormi şi respira aerul plăcut mirositor ... şi Leu a simţit dar fiind conservator, nu iese încă din bârlogul lui cald şi protejat de orice curent rece !
... pe internet am găsit o legendă a mărţişorului: 

... altă legendă vorbeşte despre:  „cică era pe la sfîrşitul lui Faur (februarie), iarna nu dorea să cedeze poziţiile în faţa Soarelui, care tot mai puternic încălzea pămîntul şi prevestea venirea primăverii. La marginea unei păduri sub o tufă de trandafir sălbatic a apărut un ghiocel. Văzînd una ca aceasta, iarna grozav s-a supărat de îndrăzneala ghiocelului şi şi-a strîns ultimele forţe şi a trimis ger şi viscol zile în şir. În popor se zice că Iarna − Baba Odochia îşi scutură cele 12 cojoace, ca să îngheţe ghiocelul − vestitorul primăverii. Ghiocelul a îngheţat, dar de tragedia lui a aflat Primăvara − Zîna florilor, care îndată îi venise în ajutor. Tot dînd zăpada la o parte, căutînd să-1 salveze şi-a înţepat degetul într-un spin de trandafir, şi atunci peste ghiocel a căzut o picătură de sînge, care încălzindu-1 1-a readus la viaţă”. Se spune că acest moment de reînviere a ghiocelului − a naturii datorită căldurii − culorii roşii şi calde, căzute pe fundalul alb de zăpadă, a şi servit drept motiv pentru obiceiul de a purta fire albe şi roşii − simbolul reînvierii naturii.'' ( http://www.moldovenii.md/md/section/418/content/1194)
... de când mă ştiu, tot ceea ce simt în acest debut de primăvară se află cuprins în minunatele versuri ale copilăriei:
''Martie, martie, mărţişor,
  Ai dat drumul la izvor
  Risipind şi nori şi ceaţă
  Tu trezeşti din nou la viaţă
  Iarbă, gâze, flori, albine,  
  Eu de aceea ţin la tine.''