artista tinereţii mele...

...cu multă emoţie...
...sau momentele de azi au venit cu o încărcătură emoţională atât de specială...
...am vizionat o emisiune dedicată unei mari artiste a plaiurilor româneşti: Margareta Pâslaru 
( margareta paslaru.wikipedia  )!!!
...şi mi-am bucurat sufletul cu refrene minunate, cu imagini ce o prezentau pe frumoasa artistă de-a lungul anilor...
...şi brusc, la una din melodii ''Pasările nu mor niciodată'':

 am început să plâng! 
...pe parcursul emisiunii, rând pe rând, cu fiecare melodie, am plutit ca într-o buclă a timpului - pe altă frecvenţă - parcă revăzându-mă în acelaşi timp cu ea, în acele timpuri...
...eram o copilă ce ştiam atât de puţine despre exteriorul ce mă înconjura dar visam foarte mult şi frumos...
...şi visele mele aveau, printre multe alte inspiraţii, şi cântecele minunate ale Margaretei Pâslaru...
...aveam şi o cărticică cu cântecele la modă ...deşi nu aveam cine ştie ce voce ... dar în visele mele mă simţeam bine cântându-i cântecele...  
...am crescut în cântecele ei, în apariţiile ei la tv atât de bine regizate, pregătite atât de artistic!!!  
...acum, după atâta timp, având ceva experienţă acumulată, îmi dau seama că pentru mine a fost şi rămâne ''artista numarul 1 a plaiurilor romaneşti'' - a cărei voce a lansat melodii nemuritoare... 
...frumoasa ei carieră nu a însemnat doar muzică dar acum am încercat să scriu doar despre emoţia acestei zile!!! 
...căutând în Youtube am găsit şi o melodie, atât de tristă dar atât de plină de sensibilitate, ce n-o ştiam: