tristeţe la început de toamnă ...

... versuri minunate la început de toamnă, din partea prietenei mele, Laura Schussmann:

''Câteodată ,
așa ,
cad pe gânduri
și cu o mână
răsfir șuvițe de păr rebele
iar cu cealaltă
ating transparențe de suflet
alungând parcă
himere translucide și stinghere .
Pipăi cu degetele
o boabă
sau două de zâmbet
și simt
cum în palme
mă gâdilă jucăuș universul
adunându-mi
de nu știu unde
și de peste tot
în rime nerimate ,versul.
Și îmi spun.
așa
în sinea mea,
la umbra tăcerii
că prea multă gălăgie
mă încearcă
în liniștea pierdută,
parcă
pe alei uitate uitării
predestinate iertării.

Și mă întind
câteodată,
așa,
peste zile și ore
ce mă străbat
parcă
tăcut de incolore,
să le simt magnolii
strânse sub un trup
diafan de petală
parfumat cu lacrimi
picături de rouă rară.
Și îmi las ochii
la fel ca și stropii
alungiți să îmi cadă
în zatul de cafea
fierbinde spre caldă.
Iar țigarea se duce
scrum de trecut și ea
într-o rece scrumieră
așa,
că și iubirea mea,
atât de efemeră
așa de stinghera,
care stă ascunsă
după uși întredeschise
doar de nevisate vise
gânduri nepermise
în lumi interzise..

Câteodată,
așa,
simt că mă pedepsesc
cu încăpățânări absurde
doar
și pentru că
vreau să mă regăsesc,
căci mă simt pierdută
într-o lume tristă și urâtă.
Dar de undeva,
parcă atât de departe
și așa de adânc
în ceea ce eu sunt
și în ființă mea
aud clar și tare
șoptită,unică chemare
și o dezlegare
de la renunțare,
dar la revenire
spre a mea menire
ce se cheamă
și poate
chiar și e
pură iubire,
absolută dăruire.

Dar sincer,
câteodată,
așa,
mă gândesc
că aș putea fi
doar o închipuire,
iar menirea mea
doar o nălucire
și o amăgire
într-o lume fără sens
și haotică risipire
fără nici o șansa parcă
de a găsirii regăsire.

Oare așa să fie ?
ar fi o absurdă ironie
pură nebunie.. ''
- Tulcea , 1.09.2014 -

(Laura Schussmann,

''JURNAL AL SUFLETULUI CĂLĂTOR ... ''

''GÂNDURI LA UMBRA TĂCERII''
''CÂTEODATĂ....AȘA...'')