''Şi mi-am pus
într-o zi, sufletul
pe o foaie albă
încă imaculată
încă nepătată
de colori de vânt
de urme de gând
şi picături de dor.
Şi am început aşa
să îi dau contur.
şi să-l creionez uşor.
Mâna îmi tremură
şi teamă îmi era
să nu bruschez
imaginaţia
şi să stric
de la început
imaginea .
Şi încet
aşa încet
spre uimirea mea
întâi a apărut
firava tulpiniţă,
o frunzuliţă,
albe petale
şi uşor
aşa uşor
sufletul meu
a prins contur
de floare...
pe o foaie albă
încă imaculată
încă nepătată
de colori de vânt
de urme de gând
şi picături de dor.
Şi am început aşa
să îi dau contur.
şi să-l creionez uşor.
Mâna îmi tremură
şi teamă îmi era
să nu bruschez
imaginaţia
şi să stric
de la început
imaginea .
Şi încet
aşa încet
spre uimirea mea
întâi a apărut
firava tulpiniţă,
o frunzuliţă,
albe petale
şi uşor
aşa uşor
sufletul meu
a prins contur
de floare...
Întâi m-am uimit
apoi m-am iubit
şi apoi, cu timpul
m-am obişnuit.
Şi fără gest grăbit
într-o mică glastră
azuriu de albastră
al meu suflet floare
cu grijă, mi-am sădit.
Să prindă rădăcină
strânsă de tulpină
in raza de lumină
şi misterul nopţii.
Şi să înflorească
în adierea vieţii
şi norocul sorţii.''
apoi m-am iubit
şi apoi, cu timpul
m-am obişnuit.
Şi fără gest grăbit
într-o mică glastră
azuriu de albastră
al meu suflet floare
cu grijă, mi-am sădit.
Să prindă rădăcină
strânsă de tulpină
in raza de lumină
şi misterul nopţii.
Şi să înflorească
în adierea vieţii
şi norocul sorţii.''
(Laura Schussmann,
''VERSURI DE CAPĂT DE GÂND .. ŞI ÎNCEPUT DE VIS...''
''CONTUR DE SUFLET ..'')
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu