jurnalul ... porumbului ...(2)

... azi dimineata, am atacat si ultimele zone din gradini, pe unde mai erau porumbi ...
... cu manusi, bineinteles - desi acum "bubica" de la degetul aratator ma va deranja mult timp de acum incolo!
... si iar mamicuta, inaintasa, a taiat stiuletii buni ...   si am taiat cu toporisca, cocean dupa cocean, si transpiratia curgea pe mine de cald ... am strans frumos cocenii taiati, ordonat, cu varfurile intr-o singura directie, gramezi - gramezi ...
... dar cand am terminat, a venit distractia: transportul lor catre poarta din spatele gradinii mari ... si asa am inceput sa ma "plimb", cu cativa coceni - atat puteam duce in brate fara sa-i mai apropii de gat sau fata (ieri nefiind atenta, m-au "piscat" niste insecte si m-am iritat pe gat, in dreapta...) , prin toata gospodaria, pana la gramezile de ieri!!!
... ca amuzament - ca fara asa ceva nu se poate - Leutu s-a asezat in mijlocul drumului (acesta este obiceiul lor - stau pe unde vor si nu se dau la o parte - trebuie sa-i feresti cand treci) si a trebuit sa am grija, cu cocenii lungi in brate, sa nu il calc sau sa-l lovesc - ca se supara! ...am tot zis "Leutu, la o parte!" dar degeaba ... inevitabilul tot a aparut, la al nu stiu catelea transport, cand, fara sa vreau, l-am atins cu cocenii: Leutu a marait suparat, s-a sculat si a plecat imbufnat!
... cand am terminat, intr-un tarziu, era atat de cald ... m-am racorit cu apa, m-am odihnit putin ... am vorbit cu ticutu despre coceni si l-am intrebat cam cati au fost in total (ca eu m-am laudat pe blog ca au fost 50 de bucati...) si ticu, asa cum il stiu eu tot timpul cu toate numarate, mi-a raspuns mirat "tu nu stii ce ai taiat?" si apoi a zis "vreo 500 de bucati!"
... vai de mine!!!
... de-abia acum, auzind, mi s-a parut enorm ceea ce am taiat ! probabil, ca in focul actiunii, nu mi-am mai dat seama de efortul depus! vorba celor ce spuneau candva "eu muncesc, nu gandesc!"
... am telefonat la o prietena care are vaci multe si am aflat inca ceva pentru ca ea mi-a zis "ridica cocenii, in picioare, pe gard ca se strica, se fac maro ..." si mi-a zis ca are nevoie de coceni dar va veni poate a doua zi ca sa-i ia.
...si deci alta DISTRACTIE: ridicarea cocenilor pe care eu i-am stivuit atat de bine pe jos ... nu va zic ca au fost cei mai chinuiti coceni din lume! sigur ca va imaginati sceneta: cati am reusit sa iau in brate, de jos, pachete-pachete, sa-i duc langa gard si sa-i fac sa stea in picioare, usor rezemati de gard!!! multi nu prea mai vroiau! parca se inmuiasera de caldura! mi-am adus aminte de "Ion" si "blestemul pamantului" si am bodoganit , incinsa de efort, despre lacomia lui ticutu de a face malai si "blestemul porumbului" de acum, parca pentru mine! cu chiu, cu vai - am terminat si aceasta activitate ... i-am admirat cum stateau acum, cuminti, toti, in picioare ... parca de cand lumea erau acolo!!!
... cat m-am luptat eu cu cocenii ca sa-i dresez sa stea in picioare, mami mi-a pregatit pe terasa, locul pentru "cizmarit" stiuletii culesi azi!
... am mancat si am stat putin sa ma odihnesc, in pat...
... apoi a urmat "cizmaritul", partea cea mai distractiva!!! incet - incet, am taiat stiuletii, i-am "dezbracat", foile le-am pus in cosul de nuiele impletit, matasea am depus-o in vasul de langa mine, stiuletele - curat - l-am aruncat in gramada deja existenta de ieri, alaturi ... eu in mijloc, asezata pe scaunel, cu toporisca in mana, am lucrat mai bine, deja obisnuita de parca toata viata mea doar asta am facut!!!
... am avut si public admirativ: mami si ticutu au stat pe langa mine si m-au incurajat ca am facut treaba buna si repede!
... si Puiu a fost pe terasa dar el nu a avut nici de data aceasta nici o treaba cu mine ... l-a interesat doar un loc cat mai la racoare, unde sa doarma, linistit! bineinteles, ca eu l-am "bombardat" cu capete de stiuleti ... dar nu a avut chef de joaca nici azi, fiind atat de cald ... intr-adevar mi s-a parut mult mai cald sau, mai bine zis, aerul mult mai incins si uscat ca ieri !!!
... am asezat la uscat matasea de porumb (cat de drag imi era cand eram mica si mergeam pe la tara noastra, sa impletesc matasea de porumb ca pe niste codite de fetite - era joaca cea mai placuta, nu aveam papusi si ma jucam asa....)
... dar ce bine ca am terminat in final cu PORUMBUL!!!
... prietena mea, cea cu vacile multe,. imi zisese in gluma, la telefon "daca vrei, te iau cu mine, la camp, cand oi culege eu porumbul, ca sa vezi intr-adevar ce este acolo!"
... dar eu nici nu ma gandesc sa mai am vreo intalnire cu porumbul!!! mi-a ajuns!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!