chitara cu vise...

                

                            CHITARA CU VISE

                                                de GABRIEL MANOLESCU

                     De ani de zile, de luni şi fremătătoare zile, de zile calde şi reci, de zile uscate şi albe, totul i se părea incredibil. Totul era un film şi o halucinaţie, un drog pe care îl lua fără remuşcări. Să rătăceşti zâmbind prin spaţiul interminabil, să rătăceşti plângând, să fugi de tine pentru că de nimeni altcineva nu mai poţi fugi. Şi să ai nevoie să fugi.

                     Se pierduse în Univers şi călătorea fără ţintă de zeci, poate de sute de milenii, şi rareori avea curajul să se aventureze în jurul unei planete.

                     De multe ori era să cadă pe câte o stea densă, de multe ori a eschivat în faţa unui nor de meteoriţi. Cine-l mai putea căuta în imensitatea stelară ? Visase toată viaţa să se elibereze de hazardul local, strâmt, să trăiască într-un hazard universal perfect.

                     Ultima oară se alimentase cu energie de la o stea roşcată. Scurtul popas îi lăsă răgazul să privească. Revelaţia statorniciei o avu în momentul în care desluşi planetele ce alcătuiau sistemul.

                     Era o familie, se învârteau liniştite în jurul soarelui lor, fără grijă, într-o mişcare precisă. O clipă tentaţia îl copleşi, pentru o clipă totul i se păru stabil şi superb. Ar fi vrut să rămână; dar numai o clipă. Avea în faţa lui spaţii necunoscute, nevăzute vreodată de fiinţe raţionale. Civilizaţiile nu-l încântau. Planetele verzui sau galbene cu flori înalte, mlădioase, cu câmpii albastre acoperite de o iarbă moale, lascivă, nu-l atrăgeau. Căuta acum absolutul: o planetă cu vise. Poate trecuse demult pe lângă ea sau, poate, nu avea să o atingă niciodată. Dar o dorea.

                     Prima planetă cu vise pe care o cunoscuse fusese Pământul; nu era planeta pe care se născuse el, era originar din vecinătatea lui Betelgeuse – dar îl atrăsese mirajul somnului. Pe Pământ se dormea şi se visa.

                     Gusta în vis din fructele copilăriei, se juca inconştient cu pâlpâirile primilor ani de viaţă; pe Terra putuse să-şi aducă aminte, chiar să retrăiască cele dintâi clipe, putuse să vadă craterele de acasă cu ierburile şi bătrânii în jurul curţii, cu zidurile învechite de muzica păsărilor şi fâlfâitul aripilor lor, cu turnurile ce luau forme ciudate îndată ce tinerii cu glugile albe fluierau în păduri chemându-şi iubitele. Visase cum îl mângâia seara o mână osoasă, cu unghii prelungi – mâna mamei -, cum tatăl prindea meteoriţi în spatele casei, cu plasa de argint fermecată; visase cum el însuşi prindea meteoriţi, cum se amuza apucând peştişorii mici şi sclipitori de coadă, cum îi azvârlea în sus, şi ei, dacă aveau noroc, cădeau în mare.

                     Prima dragoste, fata iubită, caleştile de aur în care aveau voie să se sărute şi boschetele de liliac aduse din mările dulci ale planetei, se succedau insistent pe ecranul memoriei, în vis.

                     Mai târziu, o tânără din insulele Pacificului, îi dărui o chitară şi îi spuse că e o chitară ciudată. Dacă un bărbat dormea cu ea alături, visa gândurile fetei ce i-o dăruise. Şi visele lui, acum, erau gândurile fetei din Pacific. Ea călătorea mult, era oriunde pe Pământ. Fotografia şi scria acolo unde oamenii se omorau; mai existau, din păcate, asemenea locuri...

                     Îi plăcuse Pământul cu norii şi oceanele, cu deşeurile şi florile lui, îi plăcuse aici pentru că avusese prilejul să viseze. Şi lui i-a fost dat să viseze imagini adevărat. 

                     Pământul-explozie, oamenii-hiene, sunetele şuierate, gropile şi grădinile întregi cu flori negre, fără petale.

                     Niciodată nu va cunoaşte, poate, altă planetă cu vise.

                     Dar nu se va întoarce pe Pământ.   

                                    (GABRIEL MANOLESCU,''CHITARA CU VISE'')

(http://reteaualiterara.ning.com/profile/ManolescuGabriel )

          

            

... deci dacă este sâmbătă - am decis eu asta, cu drag ! -, prinde bine câte o porţie mică de literatură SF (din colecţia de reviste, cărţi şi almanahuri SF - ce o am prin bibliotecă, scrise de specialiştii domeniului în decursul timpului...) !

... sper că a fost o lectură plăcută ! 

sursa desenului - rândunica:

http://www.qbebe.ro/utile/desene_de_colorat/pasari