castelul...

                       CASTELUL DIN RONQUEROLLES 

          Contrar obiceiului castelelor feudale, acesta era aşezat în fundul unei văi; avea patru rânduri legate între ele prin patru corpuri de clădire, înălţate de nişte acoperişuri ascuţite, de ardezie, lucru rar în Pirinei...
          Ai fi spus că era vorba de capriciul vreunui bogat amator de stil gotic care înălţase în ajun acele ziduri intacte din care nici măcar o piatră nu se degradase; care desenase acele arabescuri înflorite din care nici o linie nu fusese ştearsă, nici un detaliu stricat. Totuşi nimeni nu văzuse vreodată pe cineva lucrând la întreţinerea sau la repararea acestui castel. Suportase multe schimbări din ziua în care fusese înălţat dar cea mai ciudată era cea care se observa când te apropiai de Ronquerolles venind dinspre sud. Nici una din cele şase ferestre aflate pe această parte a clădirii nu semăna cu celelalte. Prima din stânga, cum te uitai la castel, era o fereastră în ogivă, cu o cruce de piatră cu muchiile tăiate, care o împărţea în patru componente împodobite cu vitralii neschimbate. Cea care urma era asemănătoare cu prima, cu excepţia vitraliilor care fuseseră schimbate cu geamuri groase, albe, cu romburi de plumb, fixate în nişte rame mobile de fier. Cea de-a treia fereastră îşi pierduse ogiva şi crucea de piatră. Ogiva părea să fi fost zidită cu cărămizi; şi o tâmplărie compactă unde se mişca ceea ce noi am numit mai târziu ferestre în formă de ghilotină, înlocuise geamurile cu ramă de fier. A patra fereastră, împodobită cu două geamuri, unul interior, altul exterior, amândouă, cu cremoane şi cu ochiuri mici, era, în plus, apărată de un oblon vopsit în roşu. A cincea n-avea decât un geam cu pătrate mari şi cu o draperie verde. În sfârşit, a şasea era împodobită cu un vast cristal în dosul căruia se vedea un stor pictat în culori din cele mai vii. Această ultimă fereastră era, în plus, apărată de obloane îndesate cu câlţi. Zidul continua după cele şase ferestre dintre care ultima fusese zărită de locuitorii din Ronquerolles a doua zi după moartea baronului Hugues-Francois de Luizzi, tatăl baronului Armand-Francois de Luizzi, adică în dimineaţa zilei de întâi ianuarie 182..., fără ca cineva să poată spune cine străpunsese zidul şi meşterise fereastra aşa cum arăta ea.
          Lucrul cel mai ciudat e că se povestea cum că toate celelalte ferestre apăruseră în acelaşi fel şi în împrejurări asemănătoare, adică fără ca cineva să fi fost văzut executând nici cea mai măruntă lucrare şi întotdeauna a doua zi după moartea proprietarilor castelului. Fapt sigur era că fiecare din aceste ferestre aparţinea unuia dintre dormitoarele care fuseseră închise pentru a nu mai fi redeschise niciodată din moment ce persoana care ar fi trebuit să le ocupe, încetase să mai existe.
          Probabil că dacă Ronquerolles ar fi fost locuit tot timpul de proprietarii săi, acest ciudat mister ar fi tulburat mult mai mult populaţia din jur; dar de mai bine de două secole fiecare nou moştenitor Luizzi nu-şi făcea apariţia decât douăzeci şi patru de ore în acel castel, după care îl părăsea pentru a nu se mai înapoia niciodată. Aşa făcuse şi baronul Hugues-François de Luizzi; iar fiul său François-Armand de Luizzi, sosit în întâi ianuarie 182..., îşi anunţase plecarea a doua zi.
.....................................................................................................................
-Am venit ca să încheiem pactul pe care l-am făcut cu familia ta şi prin care sunt obligat să dau fiecăruia dintre baronii de Luizzi de Ronquerolles ceea ce-mi vor cere. Presupun că cunoşti condiţiile acestui pact...

-Pot face orice. Dar să ştii că strămoşii tăi s-au angajat să-mi aparţină, înainte de a le fi povestit ceva. Uite hârtia asta: am lăsat în alb numele lucrului pe care mi-l vei cere; semnează, şi după ce mă vei fi ascultat, vei scrie tu însuţi aici, ceea ce doreşti să fii sau ceea ce doreşti să ai.
          Armand semnă...
-Când mă vei chema, sunând din acest clopoţel, la orice oră, în orice loc, pentru orice vei dori. Adu-ţi aminte doar că, începând de azi, n-ai decât zece ani ca să alegi ce doreşti.
          Pendula bătu ora trei şi diavolul dispăru. Armand de Luizzi rămase singur. Punga unde se aflau zilele sale rămăsese pe masă. Simţi dorinţa s-o deschidă ca să le numere, dar nu izbuti...
                                       (Frédéric Soulié, ''Castelul din Ronquerolles'')

... postarea este propusă pentru Citate favorite găzduite de Zinnaida
 (https://zinnaida.blogspot.ro/ )  unde veţi găsi cele mai multe date... 
... provocarea are sloganul ''Click&Comment Monday''!
... distribuie pe reţele articolele care îţi plac mult !
... deci dacă este luni, provocarea este:  ''Castelul din Ronquerolles'', Frédéric Soulié

 (https://ro.wikipedia.org/wiki/Fr%C3%A9d%C3%A9ric_Souli%C3%A9 )